Ce epidemie de ditamai impostura-vura! Ce mai haz de hohă! De la împăiatul și împălăriatul național și până la nelăiatul ăla de Fluocimoron Cazzu. Am mai spus-o şi sunt încrezător în ceea ce am observat şi afirmat : trăim cele mai imbecile și mai soioase vremuri din toată Istoria românească, de la Litovoi şi Menumorut până în prezent ! Oameni de mai proastă calitate decât cei de acum rar a se fi fost născut. Şi mai hrăpăreţi, mai neamuri proaste. Şi americanii anilor ’20 erau la fel, analfabeţi, dar purtau pălării borsalino şi cămăşi albe cu butoni.
Toţi nou-îmbogăţiţii se cunosc între ei şi se recunosc de la o poştă, după faţă, după mers, după salut, după iaht, căci slugile, arendaşii, grăjdarii vor să hie precum ciocoii ajunşi. Este o exacerbare a eului, o contaminare a existenţei de mahala şi o eliberare forţată a individualismului de vitrină, nemaintâlnite niciodată în spaţiul nostru. Sistemul neo-liberal se află el însuşi într-o profundă criză, dar noi preluăm otova doar valorile de suprafaţă, formele, bată-le vina! De aceea, în lumea postcolonială şi postrasială ce se întinde peste tot, s-ar putea să nu mai exprimăm nimic al nostru, nimic specific, doar Doina, poate, introdusă pe lista patrimoniului imaterial al lui Unesco. Mitocănia, care se manifestă şi porneşte de la vlădică şi ajunge până la opincă, ajută la această nivelare primitivă. Pedeleprele imită și alea ce-au auzit pe la bodega din sat; ce mai încolo, o gașcă de hârbari și teleleici. Şi totul se vede cel mai bine pe sticlă, la tembelizor, pe toate televiziile trash, (bigi-digi și alte proteveuri) numite, vezi Doamne, comerciale!
Foştii ospătari devin miniştri, foştii minusculi agenţi de influenţă pe la sindicat devin analişti politruci, foştii zidari devin miliardari de carton presat, foştii informatori cu ora devin schimonosiţi şi apelpisiţi intelectuali siderali. Acum toți au masterate, cursuri postuniversitare de perfecționare și doftorate în noduri marinărești și în burlane. Noo, nu mai e la modă și în vogă vagă ca-n vagul ei … ecou câte o diplomă de hârtie creponată la Parij, ci o ghiftuială de zapiști undeva cât mai spre Bohohaio! Păi, oameni buni, în acest simulacru de civilizaţie despletită şi cu capul gooll, stimați telespectatori, nici merţanul nu mai e ce era, darmite un examen pe care oricine şi-l poate plăti!? Ei şi? În oricâte diplome s-ar scălda unii, ca la baia comunală, tot glume şi greşeli ale naturii înconjurătoare vor rămâne în veci! La doi ani, Chomsky ştia să citească şi NU a luat Nobelul !
Profesionalism de solduri. Amu fiștecare este ceea ce se declară, mai abitir profesionist, precum spălătorii ăia de vase de se dau chefi la cuțite și păhară! Nu se poate, întâi trebuie să faci o școală să o dotezi cu prefesori, să dai drumul la măcar o promoție și să mai vezi și cum confirmă aia, promoția aia. Ca la fombal, pe vremuri, din divizia orășenească Promoție intrai în Onoare și de-abia de-acolo în divizia națională, și aia C.
Păi, dacă și reclamele sunt la bevuturi bețive și alte vezichiuri, că tot sunt interzise și dăunează grav sănătății. Aici, în lumea a patra, merge! Am văzut o secvență dintr-o recentă porcărie de film autohton, „Sacrificiul”, și ăsta cu titlul copiat după Tarkovski, unde era deșirat pe masa din sufrageria de neam-prost mititelul dejun al copchilului adoptat sau adaptat de famelie : niște croasanți de coca congelată, o carafă cu suc colorat și cahvea. Modă, bre! Vor să fie “Tea Party”, golănia aia extremistă americănicească, mai bine ar hi “Five O’clock”, cu Măndica Piscopesco şi Tincuţa Popesco, de veşnicul nene Iancu. Căutăm mereu pedigriul leneş şi sfătos ce nu poate fi decât de Dreapta, dacă nu chiar conservator-monarhist. Fiecare cu opinia lui, liber ca de la vestitul Banc Ghica – ce era reprezentantul unei familii serioase, chiar dacă începută tot de un fel de ospătar. Cum de pildă un fel de mehlem de mierlitori de oi și miei, ciobani de put a brânză, o calamitrate scoate vorbe de ocară și de putoare dându-se ce nu e. Tat-său, o nulitate obraznică și acoperită, l-a ținut ca pe la diverse consignații de talcioc și s-a întors ca rebut, fiindcă n-a fost în stare de nimic pe-acolo pe unde a fost trimis.
Nu suntem în stare decât să copiem ceea ce fac alţii, să formatăm toate televiziile cu chestii déjà fumate, să aruncăm în penibil totul. Fie aruncăm în derizoriu, fie cotcodăcim ceea ce ni se silabibiseşte! Ţară de servicii, neam de slugi!
Suntem, de fapt, două Românii una într- alta, nu ne-am dezbărat de cea oarecum corectă şi ordonată şi ne e teamă să nu ne acoperim de ridicol în ailaltă, organizată după regulile de consum şi de influenţă stabilite la sfârşitul Războiului rece, care numai pentru proşti a fost o luptă între capitalism şi socialism, după cum agrăieşte Chomsky, dumnealui chiar intelectual, nu impostor de editură mpolitică. Ei să fie sănăduhăs, noi să fim sănătoși și la mulți ani!
