De ce nu, trei decenii degeaba se vor deschide în faţa Istoriei noastre cu perioada asta scursă haotic cam din 90 încoace. Cu întreruperi, firește. Și mai abitir în astea trei luni haotice. Trei decenii, Doamne, și trei luni ! Ia gândiţi-vă, peste cincizeci de ani oare cum se va uita lumea la noi, ăştia de acum ? Chiorâş, în cel mai drăguţ mod cu putinţă ! Copchiii deja au început să ne ceară socoteală că unde am fost când ţoapele astea au pus stăpânire pe tot, pe Limba Română, pe Istorie, pe Geografie, pe Finansă, Chimie, Biologie, Folclor, Educaţie fizică, Muncă, Desen, Dirigenţie, pe tot orarul nostru şi pe carnetul de note, până şi pe Caligrafie şi Purtare ! O să vină rândul nepoţilor, bineee, veţi vedea ! Vorba ceea, „vine el, tac-tu, vezi tu pe Dreaku’ !”.
Cu siguranţă aşa va fi percepută perioada cea mai nefastă din istoria modernă a României. Tot se compară infractorii ăştia de drept comun cu deţinuţii politici din ailaltă perioadă obsesivă, pe nebună dreptate, dar ceva adevăr mai există. Oarecum, deşi chiar şi aici judecăm cu jumătăţi de măsură, pe ăi închişi de legionari voit îi uităm, iar pe legionarii întemniţaţi îi facem sfinţi ai închisorilor. Fireşte, nu s-au săpat canale unde să piară nu ştiu câte sute de mii de suflete, în schimb au fost expulzaţi de-a dreptul, ca ospătari şi tinichigii (intrarea noastră în Ooropa s-a produs în 2007, nu voi uita niciodată sentimentul de autentică umilinţă din 2005 !) ca la vreo câteva milioane ! Două, trei, nu are importanţă, „câteva” ! Apoi, nu au fost băgaţi la mititica (deşi unii au mai intrat măsluit !) oameni pentru delict de opinie, dar ai avut voie să apari undeva, la vreo tembeliziune sau să scrii pe la vreo gazetă ? Aud ? Ah, numai dacă erai acoperit şi cu voie de la Agie sau de la Noua Înaltă Poartă ! Şi Agia aia aţi văzut ce de debili a avut la cârmă ? Ca în toate posturile, şmecheri de duzină şi şantajabili !
Între 1509 şi 1529 s-au fâţâit pe tronul Ţării Româneşti vreo cinşpe domnitori ! Spuneţi-mi unul, aşa, pe repede înainte, în afară de Nea Neagoe, că şi pe el îl ştim de la literatură, dintr-a noua ! Va mai auzi lumea ceva despre imberbii și „imbacilii” ăştia ? Va mai vorbi cineva despre Domnul sau Duamna Spanac ? Auzi dumneata, „doamnă” o amărâtă de fată de femeie de serviciu şi de şofer !Sau o vânzătoare de mercerie. Sau o fată de cojocar. Îmi atrăgea atenţia un profesor de-al meu că nu e bine, e aici un simbol al reuşitei. Ca Dinu Păturică. Sigur că aşa e dar aici nu ne interesează originea, părinţii ţi-i dă Dumnezeu şi aproape toţi provenim din medii modeste, dar indiferent unde te-ai născut trebuie să-ţi aminteşti mereu de unde pleci, cine eşti şi până unde te întinzi. Când eşti fată de femeie de serviciu nu te duci direct la Vuitton, te duci mai întâi la Romarta ! Eşti vânzător de varză murată în Piaţa Zambilelor, nu te duci la Monte Carlo ăla, de pe cornişa Mediteranei, ci la ăl din Cişmigiu ! Ce faci, te duci pe Coasta de Azur ca să joci table !?
Precum băiețașul ăsta de la medițină de privată. Nicio performanță, niciun articol mai de soi, nicio participare în vreo echipă de ceva, doar alături de un arăbete și de un hong-konghez. Față de bișnițar, de altfel cică la Iași vindea ciocolată și Pepsi prin căminele studențești. Iar scrisoarea mamei Smârță sau Pârță, cum o cheamă, e o mo(n)stră de neamprostism cu boia răsuflată. Scrisoare ticluită între două tigăi de rântaș. Scrisoare devorator de lipsită de inteligență și de tact. Cum, dom’le, într-o epistolă de suflet către odrasla-ți citezi cu pagină și trimiți la bibliografie ? Scrisoare de mână cu note de subsol cine-a mai pomenit ? Și acolo sunt citați bunicii și naratoarea, nu și tatăl, oare de ce ? Iar voi, ăștia mai tineri, nu știți că până în 90 Medicina a fost scuturată zdravăn de scandalul admiterilor telefonate ? Intrau dintr-un foc copchiii de doftori de raion și de prim-secretari.
Am auzit vorba umilinţă. Păi, stimați băieți de prăvălie, umilinţa naşte înţelepciune, nu se vede aşa ceva la niciunul dintre voi ! La oamenii fără căpătâi umilinţa trece în răzbunare prostească. Voi nu aţi făcut nimic decât încurcături, greutăţi şi avere, nimic substanţial pentru neamul ăsta amărât sau pentru ţara asta ! Aţi fost şi veţi rămâne o ruşine, o amintire purulentă, aţi pierdut vremea în zadar. Dacă înţelegeaţi ceva din umilinţa aia ar fi trebuit să dispăreţi din faţa noastră şi să vă ascundeţi cu familiile voastre, declasate şi retardate, cu tot ! Nu aţi ridicat o şcoală, o circă de poliţie, un capăt de pod, un cavou măcar ! V-aţi îmbuibat şi aţi dat cu oiştea şi cu vaporul în gard sau în mal, mâl sau mall ! Nimic, zero, nada !
