Mai acum vreo două seri, cotrobăind filme de covor relaxant am dat peste ceva unde pe burtieră apărea „și i-a plătit o sumă de piastra”. Peliculele vin deciu direct traduse de vreun cîrpaci local sau copchiii folosesc metoda bing, un soi de bingo. „Piaștri” ar fi la plural, dar asta dacă ai auzit sau știi să cauți. Am mai asistat la luxuriantul „concediu neplătit” în loc de „concediu fără plată” sau ceva de ți se întorc și limba și mațele pe dos: „îi place să bea băutura altor persoane”, adică „bea de la alții” sau „ciupește de la mese”. O fi și asta incorect politic?
Nucleara. Scandal cât casa. Atac dur al câte unui pițifelnic. Acum e la modă, în vogă, în trend, premierul ajustabil. Premierul puzzle. Premierul rotativ. Când eram de-a șasea și inventaserăm, împreună cu Vali Bundaru, o revistă pe care o lipeam în spatele blocului, „PoloNicul” se numea ea, vorbeam despre ciribiloscop, ciribomflax, nas magnetic și firmament rotitor. Se potrivesc de minune cu jocurile copilăriei de pe Aleea Circului de Stat! De Partid și de Stat, că de-asta nu i se mai zicea decât Circul Globus.
Văleu, ce de paraziți pe televiziuni! Cazzu Cel Demis a apărut, a văzut că nimerica nu-l bagă în seamă și a plecat, puțin deteriorat la păr. Dar nu se poate, oameni buni, să o așezi în gubern, ca o gogonea la borcan, pe Năluca Curcan. Fătuca aiasta este de-o naivitate putredă, insalubră, igrasioasă, grațioasă, gingașă, căci există prostie netedă, cum e miliționerul Geims-Lucean Bonde, pentru care ministerul culturii este o nobilă inutilitate, sau prostie de tablă, preocupată, ca la Bușon sau Bișon ăla, prostie creponată, ca la Rageș Bolovan, prostie înțeleaptă, ca la Zdâncu etc. Digitalizare, aurzi dumneata, de la deget, că tot și le contorsionează în ritm gimnast și crăinicește așa, statornic și scandat, nemaiputând de grija lucrătorilor umili de zici că-i Pericle. Mai făcuse cineva apropierea de acest grec vechi a altuia, dar respectivul, Nea Nicu adicătelea, chiar a sistematizat oleacă Istoria și Geografia naționale.
Că tot ni se reduc drepturile de autor, alea aprig de dolofane, fătuca lui Sucă se bifează și ea la concursul de stuchit administrația. Nu are pic de „relevanță”, pic de talent, n-a nimerit niciun rol, a eșuat în reclame de conserve pentru căței. Și cum îl poți invita să te consulte juridic un imbecil de talia lui Mazagrean ăla, cum îl cheamă? Jurisconsult de BJATM.
Aud de la un alt tolomac, agramat și, după cât înțeleg eu din economie, total incompetent, Ancil Peleanu, cum că taxa pe lux nu e bună. Am impresia că a și căzut ideea furată din programul altor formațiuni de Stânga mondialicești. S-a interpretat ciobănește, ba un așa zis dascăl de economie politrucică, un nimeni C. Păun, tuna și fulgera precum Jupiter Bovis contra socialiștilor, care nu vor bogați utili. Băiete, socialiștii – vorbă de ocară pentru liberaloizii inventați de Petrov – vor bogați utili, intelijenți, care să „performeze”, cum vă place vouă să bolborosiți, care să-și facă bani din ceva și să-i ofere societății, nu din speculă, retrocedări și din contracte cu statul. Sicuramente, la noi nu s-a pornit natural, s-a privatizat pe convocator și ăia se cred azi privilegiați, dar nu e vorba despre piscină și grădină de zarzavat sau de gladiole, ci de bunuri ostentative.
Sunt și definite la francezi de parexamplu: birje cu nume zemoase ca Ferrari, Lamborghini, Rolls Royce, iahturi de peste 70 de metri, case de peste un milion și juma’ de oiro, lingouri, opere de artă. Ideea nu-i deloc de azi, ci de alaltăieri, chiar de la Lycurg, dar le dăm extemporal greu, trebuie să cate în Goaglă! La francezi, ISF-ul a fost înlocuit cu IFI, impozitu de solidaritate pe avere cu impozitul pe averea imobiliară. Ideea era să ajungă pînă la 90% peste un anumit barem, dublă față de cea existentă, 40%. Să zicem că Francia e revoluționară și nu-i de bine, dar Marea Britanie (care se cheamă mai nou la telejurnal Regatul Unit, din complex de operetă), America și Japonia sunt peste, doar Nemția populistă se află sub. Și nu-i vorba despre casa de la coada vacii a lui Cazzu sau Peleanu, ci despre Bentley, care nu poate fi taxat la fel ca un Sandero. La noi nu există tipi care să colecționeze zeci și sute de mașini, nici măcar căruțe, dar cine are să plătească, fiindcă oricum nu le-a făcut din muncă cinstită sau inventând mașina de cusut rejansă la perdele sau de spălat putina! Patrimoniu static, zice Piketty, nu Dăianu.
Nu-i nici gelozie, nici zavistie, nici pedeapsă, ci o politică fiscală coerentă, normalitate, dreptate și frăție! La America, între 1930 și 1980 taxa aplicată marilor averi și marilor moșteniri a tins la aproape 80% și s-a dovedit foarte productivă. Comparativ cu astă perioadă, 1980-2020 a înjumătățit veniturile medii ale populației. Nu suntem America, deși tare am vrea după mintea unor papițoi, să avem baremuri de lux, dar nu putem să generăm o inegalitate pornită din start. Inegalitate mitocănească, de neam prost incapabil de altceva decât de șmenuri!
