Cauta

Tot despre declasare

Amendamentul 25 este introdus după asasinarea lui JFK și a fost adoptat în 1967. El prevede flituirea prezidentului în foncție pe motive de incapacitate de orice, mai ales mintală. Au vrut unii să-l folosescă de vreo două ori în cazul actorului ăluia de trei parale, care s-a și păpădit dement. Acum se flutură în cazul lui Trumpișor. Ce vreți, fraților, declasare intelectualicească şi moralicească ascendentă şi abundentă, chiar suculentă şi galopantă, calicie daurită,  mămăligă cu Coca-Cola, vreme borşită, furtuni neruşinate, de soare şi de praf încălzit la sân și global,  precum şi multă şi crâncenă prostie groasă, grea, autentică, neaoşă. Aista ar fi peisajul mondialicesc actual şi are repercusiuni și asupra noastră înşine, la noi, acilea în bătătură !

Enormul rezervor al posibilului dă pe dinafară. Enormul cazan cu ură leneşă dă în clocot. Enormele posibilități de modelare și de manipulare mediatică încarcă și înlănțuie cu vise, visuri și furie mințile cele mai plăpânde. Și se recurge la bibliografie și la steaguri decupate. În 1981, în tranziția de la franchism la monarhie constituțională, Spania a cunoscut o lovitură de palat asemănătoare cu asta de trei ceasuri, a gâștelor gureșe de-amu. Acolo, însă, spre deosebire de marii curajoși din Capitoliul amerloc, premierul Calvo-Sotelo a rămas în picioare. Șobolanii democrați s-au pitulat cu mult temperament înduioșător pe sub bănci și pe sub ferești.

Prin anii când ne ocupam Timpul şi ne copilăream adolescenţa, lumea nu făcuse şi nu făcea, fugind ca Dreakul de tămâie, Doamne apără şi păzeşte, „mpolitică”. Ea se dădea cât mai de stânga, fiindcă Stânga, mă rog, ce se înțelegea atunci prin asta, câştigase războiul cu imbecilitatea nazistă şi fascistă. Până la noi ordine, lumea se împărțea rotund, la doi. Apoi a urmat tot un război, dar la rece, dar război cu învingători și învinși. Iar noi, conform obiceiului ancilar, ne-am dat învingători, deși tot învinși am fost. Ceea ce nu vom pricepe căci nu ne duce capul decât pe foarte puțini este că sateliții sunt interșanjabili și sunt scoși din uz și abuz când nu mai folosesc, iar imperiile nu mor niciodată, doar se destramă! Să trecem pe medii, de la teorie la Praktiker.

Acuşica, toţi îşi confecţionează şi-şi revendică rude şi proprietăţi private, bunuri care să-i diferenţieze de ceilalţi muritori, aparteneţe la diverse partituri istorice, burse și valori coclite cât mai de famelie. Acum, parveniţii aflaţi sub acoperire decenii de împliniri măreţe fac un melanj de legionarism camuflat, presărat cu niscaiva democrație de mântuială. Cine sunt băietanii ăştia, foşti şi actuali securişti puşi să dreneze niscai fonduri ofilite care în drumul de la izvor la pavilion mai trec şi mai scapă din furtun şi prin ograda lor? Ăştia care îşi fac sejururi la Cannes şi au neveste proxenete şi cu călcâiele în care se cuibăresc greierii? Ce e drept nu-i păcat, noi am ratat atât naţional-liberalismul, cât şi naţional-comunismul, tovarăşi ! Ratăm şi ocaziile pe care ni le-au creat alţii. De puțin pe lângă poartă, Înalta Poartă! Totuşi, ceva nu am ratat : frenezia cu care ne aruncăm înspre elementele de suprafaţă, de decor, de spectacol : bani, evaluare simbolică prin televidenii de nișă, vile, gipane, precum și alte accesorii sclipicioase, tencuite cu pardon rigips și adaptate haotic. Şi totul  la mâna a doua, pe puncte, „de dumping”, de fast-food, de la elită şi politicieni (nu toţi, în proporţie de numai vreo nouăzeci și cinci la sută!), la animatorii culturali şi liderii de opinie puşi cu mâna.

Elită, bre, de contrabandă rulantă, de jos în sus , de la cazan și cazarmă. Totul este numit cât mai caraghios anglicăneşte, totul este to let sau to sell, cât mai hilton sau breiching nius, cât mai de cinci stele, ca la coniac, că dacă pierzi o stea din două în Michelin te sinucizi, precum Loiseau. La noi o transformi în tresă de general șlefuit la particular. Comentariile lor sunt mai proaste decât un oracol de clasa a şasea, nici măcar pentru coafeze, pedichiuriste și taximetriști. Se dilată crepuscular şi ne dojenesc cu pauze, mâncând seminţe de bostan cu sare-gardul. Copchiii nevoi sunt meşteri în pus degetul pe ecou, ei curg pe lângă vreun fapt împlinit pe care îl restaurează cu o mină preocupată şi crucificată parcă în biblioteci răşchirate de vreme. Deși se vede pe fața și pe vorbele lor că nu au deschis vreo carte, doar au decartat-o. Ca bunioară comparația cu mineriadele, și astea de sorginte spaniolă, ca să-i băgăm unde le e locul, adică în ceață. În loc să compare cu 2018 și Piața Victoriei. Nu sunt negustori de peisaje şi de lucrări cu dalta, ci lingători de vitrine şi linguşitori de statui delincvente. Neşte manechine gonflabile acolo şi ei, care mestecă o pâine destul de incertă, dar necoaptă. Pe vatră, care va să zică! După ce au învăţat tabla înmulţirii cu doi, au trecut la semnul șarpelui. Vor ajunge, nicio grijă, şi la înmulţirea cu zero, care-i fix plutirea harului lor înnăscut.

Ultimele stiri

  • Euro puternic – sabie cu două tăișuri
  • Schema germană: schimb de mașini pentru a evita tarifele americane
  • De ce continuă să moară elitele lui Putin?
  • Reforma serviciilor de informații din SUA sau lupta lui Donald Trump cu ”deep state” (II)
  • Imagini incredibile! O furtună puternică a făcut prăpăd în Sinaia. Vijelia a luat pe sus acoperișuri și a doborât mai mulți copaci – FOTO/VIDEO
  • COTAR acuză: ASF închide ochii în fața unui nou faliment pe piața polițelor RCA, iar ANAF controlează doar firmele care au capital românesc
  • „Pe drumul gustului”, o declarație de război împotriva prostituării televiziunii culinare
  • În 2025, unii mai poartă mască, iar alții încă trimit pornache pe whatsapp
  • La 15 ani, un elev clujean uimește lumea științifică cu o stație care „analizează atmosfera”. Performanțele l-au recomandat pentru campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”
  • PE relaxează regulile privind stocurile de gaze. Ion Sterian: „Este un lucru bun pentru România”
  • Exit mobile version