AcasăEditorialStop cadruToba de tinichea spartă

Toba de tinichea spartă

1. Râde giob de oale sparte! Se bălăbăne pe retina noastră  o tanti învelită în câlții călătoriei din lene și dotată cu inteligența unui șifonier de dispensar comunal. La contracultură și odihnă. Se clatină în borcanul cu murături, mimând activitatea. Cum scria pe timpuri vechi la Flacăra? Țara, cabinetul de lucru al președintelui. La asta despre care rostim câteva vorbe e mai degrabă gabinetto. Și nu-i de Duchamp, poate de Deschamps, Didier. Apropo, Franța are un guvern nou și un premier proaspăt și mândru iar la cultură o tanti vocală și atât. Primăreasă, căci acolo ejti politician de meserie, nu poți fi ales dacă nu ai slujbă, adică giob, în administrație, nu gâlgâi ca primar de cătun măcar. Asta este de sector 7, arondisment se zice la ei, unul dintre cele mai de lux ale Parisului, nu ca mărginita de pubelă parașutată la noi din colonii, Cruela Clocotilda Aguadelupoaiei. Aproape toată lumea râde de numirea ei, a primăresei de 7, dar acolo există o cultură încărnată, poate să meargă și singură, la noi nu, că e doar în formare. Se flendureau nume mai dihai, o crăiniceasă și un moderator de teve, Chazal și Bern. Crăiniceasa scrie cărți și nu-i vreo proastă iar moderatorul așijderea, scrie cărți, face emisiuni despre Secretele Istoriei și a ținut acum toată noaptea de Revelion în direct. În plus, mai întocmește și alte emisiuni tematice aprinse la minte. La noi nu cred că ar fi înfăptuit vitejia asta decât Bacalu și Vornicu. În schimb, Năluca noastră este un fel de salată de Amidon Quijote feminin. Una de-a descoperit pelerinajele din Evul Mediu și umblă ca pelerină și ca apă de ploaie prin decor. O fătucă de-o inutilitate centrifugă. Ziua Culturii, cum au spaniolii Ziua Cervantes, cum au italienii Ziua Dante, înseamnă la noi Ziua Eminescu, nu văruirea vreunei case de țară a câte unui liberal neterminat.

2. Podcastinguri și blogodoguri de singurătate unde nu se uită niciun câine. Auzi dumneata, chef de McDonald’s, creator de chiftele, precum și dame de consumație năroadă coborâte în rochie de seară cu espadrile, direct în localul cu bufet suedez afișând hering și dulceață! Ciripitori de meniuri, un prost de la o televidenie de comună, care nu a mai mâncat așa vită niciodată și o basarabeancă de prașilă. Vă dați seama de unde pleacă ăștia, de la ce coadă a vacii? Coadă din care faci o supă excelentă, de altfel. Dar să nu te cheme Chef Străchinescu, fiindcă ăsta nu știe cum se face. Pe aceeași lungime de undă scurtă, un Pațaghiveci sau Pațachinevici vorbește lipicios și doct, ca un profesoraș de școală ajutătoare, despre cultura sălii. Am cetit din 2015 studii deștepte de G. Vigarello despre corp, palestrică, droguri, oboseală. Palaestrica lui Kirițescu apărea în 1943 la Casa Școalelor. Asta ne strică și nu ne dă pace: flecăreala de plasatori de vorbe proaste. Tobe de tinichea afișând o inteligență precară, grotescă, de iarmaroc. „Marele atlet-artist abia poposit dintr-un obositor turneu în Parisul Franței vin și rupe lanțuri”. „Atenție la alunecuș-învârtecuș, e periculos atât pentru șoferi, cât și pentru conducătorii auto”. Michiduță de spiriduș privit ostentativ cu admirație de convoaie rare de imbecili. Faliții noștri și cei dintâi gugumani.

3. Mai e o tendință de provincie, ieșită din coteț cu capul gol. Ca Oscarul, unde iarăși nu suntem selectați. Saituri de prezentare, de publicitate de carte, că doar nu or fi de critică literară. Flacoane de interpretări după ureche și după gazetele serioase netraduse. (Despre traduceri, care sunt din ce în ce mai proaste, nu avem decât cuvinte de zgură. Ultima pățanie: film franțozesc unde a trage, a trage asupra cuiva, tirer dessus, este tradus a trage de sus, concret, ca-n poemul sorescian). Ei bine, saiturile astea sunt inflamate de niscai mici absolvenți de școli postliceale sau de științe politice de spălătorie. Nu citesc nicio carte, ci numai recenzii din recenzii. O carte se pipăie, se ascultă, se miroase, se citește, se adnotează. Măcar să facă și ăștia ca Miroiu din Sebastian! Acum se poate, e mai ușor, dar trebă card deschis. Și cine să le aibă, copiii ăștia de garsonieră?

4. La fel sunt și analizele din eprubetele unor ghinărari pe puncte, cu bonetă, clone provenite din micimani și maiștri melitari de ață sau de spate, cum se zicea înainte. Nește alge putrede aruncate la mal de funicularul vreunui val. Nici ăștia nu gândesc cu căpățâna loc, ci livrează precum Tazz propagandă gata mestecată. Distribuie la gamelă vorbe uleioase și mincinoase și ne îmbrâncesc din nou spre buzunarul Istoriei.

author avatar
Nicolae Iliescu
865 afisari

Nu rata să citești

Ultimele știri