Pe partea de peste drum s-a oprit un ford dichisit, dintr-acelea drive-test, de încercări, şi doi comişi-voiajori, că asta sunt, noi nu ştiam din piesa lui Arthur Miller ce meserie meschină şi umilitoare e asta, spilcuiţi, cu ochelari de soare ţinuţi şmechereşte pe frunte, cămăşi scrobite şi pantaloni negri, pe picior, s-au dat mai deoparte, spre portbagaj, pe care au întins nişte pungi de plastic din care au scos şniţelele de pui luate de la rotiseria lui Adrian sau a soţiei lui şi au început să înfulece.
În spatele casei noastre se ridică un ditamai blocul de şapte etaje gol pe dinăuntru. Şi aici, în domeniu, s-au luat credite, s-au înălţat trei etaje oarbe şi hop, s-a cerut alt credit. Că şi creditele credeţi că se dau oricărui prost de le cere, adecă mie sau unui cititor simplu şi cinstit, ceri și ți se va da? Trebuie expertize, proiecte, comiţii, pile şi de-abia atunci vine şpaga de rigoare. La final arăţi prăjitura acoperită cu geamuri, proaspăt văpsită şi o oferi „la cheie”! Gardul ţăranului român despre care vorbeşte admirabil Călinescu. Are un bordei acoperit cu paie, dar să nu se vază nimic dinspre uliţă. S-a schimbat, după cum vedeţi, doar decorul, viaţa curge la fel. Chiar dacă vrem să trăim altfel şi într-o altă paradigmă. Acoperim acelaşi traiect ca şi după finalul de măcel mondial cu numărul doi, individul nu este nicidecum un subiect filosofic sau un actor al Istoriei, ci o simplă moleculă operaţională, pre-codată şi reprodusă pe scară industrială. Democraţia de atunci, când totul era fie pentru om, fie pentru îndestularea lui, depindea din ce parte priveai şi veneai, oarecum ordonată este acum o democraţie a bunului plac, a individului care are numai drepturi în dauna cetăţeanului, ce mai avea şi îndatoriri. Democraţie haotică, dar bine controlată mediatic.
Mulţi dintre miliardarii de carton presat şi de hârtie creponată, de atârnat pe la bâlciurile obşteşti şi pe la serile de joia ale tineretului proveneau şi provin din mici bişniţari, şoferi, zidari, barmani, bucătari, jăndari, tinichigii, educatoare, chelneri sau picoliţe, ca nevasta unui premare celebru. Celebru prin faptul că nu a fost lăsat să intre la o consfătuire a edililor europeni, lumea luându-l drept ceea ce chiar fusese, ca meserie : hamal.
De evoluat, nu vă faceţi nici iluzii, nici griji, nu am evoluat cine ştie ce, cătinel spre deloc. Am mai schimbatără cămăşile, ne-am mai dedulcit la trufandale şi la objeturi inaccesibile acum trei decenii şi ne-am mai îndeplinit profeţiile. Unii, peste care s-a prăvălit norocul aflării pe listele de îmbogăţiţi şi de şmenari ai rivuluţiei, au crescut cât alţii în trei generaţii, de Lucia Demetrius! Tot ţoape au rămasără, zgârciţi, proşti, leneşi. Fie că-s milițieni ai minții, fie agenți de circulație periferică, precum vestitul domn Chrtistian Cocean, de întrebuințează cuvinte hermetice și se dă spiritual de hohă. Escroci de joasă extracţie, incapabili să evolueze, odată puşi pe şină nu ştiu decât să toace banii, nu să facă din unul, doi. Specii de humanoide care-și tatuează dibaci un pedigriu ciobit. Cum e Cazzu, de moșmondește tăpșane și codri de cositor. El fiind un repetent căznit cu genitori servitori de raion. Sau ăi poposiți de prin colonii, nici măcar din metropolă, precum exemplarul festiv Clocotilda Aguadelupoaiei. De fapt, să recunoaștem că spre deosebire de ceea ce i-am dat noi ei, Coana Francia ne-a livrat îndeosebi ciurucuri. Sigur că așa e în firea lucrurilor, echipele mari înfulecă jucători de peste tot din țară, dar nu omoară echipele din provincie, le fac sateliți.
De fapt, v-am mai comunicat-o, nu asistăm la o stagnare, ci la o decădere. Se schimbă moravurile, se schimbă poporul, se schimbă limba. În apropierea mănăstirilor se înghesuie enoriaşii pentru a găsi locuri de înfiripat grătarele patriei şi manelele din dotare. În casă, cutare reclamă îţi strecoară ideea că fiica proprie poate să-şi aducă un hăndrălău cu care dai nas în nas în pragul băii. Casele, ele însele, sunt de vis sau de trei stele, dar nu mai conţin şi mobila numită bibliotecă, se ardică zgârie-nori inutili pentru străzi cu o bandă de circulaţie pe sens şi fără canalizare sau fără gaze trase în ogradă. Plimbați-vă pe la fosta Automatică. Se iţesc târguri de joburi, de maşini de lux, de turism, de mobilă, de orice, se înmulţesc party-urile, artificiile, balurile de cristal, diplomele, gradele şi şcolile, toate degeaba. Sunt mai mulţi profesori universitari decât învăţători, mai mulţi generali decât soldaţi. Un imbecil de băiat de bani gata citeşte opt sau zece cărţi şi se simte dator să scrie una, altul vorbește la telefon și omoară oameni pe trotuar. O jună ieşită de la un concert de hard-rock oarecare declară isteric cum că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ei. Ce viaţă îngustă, umbroasă, sleită, Doamne Dumnezeule! Nu mai ai siguranţă la piaţă, în piaţă şi nici măcar pe trecerea de pietoni, Doamne păzeşte şi apără !
Totul este la noi „de excepţie” sau „de colecție”. Dar totul este un surogat de existenţă bezmetică.
