N-am spus-o eu, am gasit-o pe o retea de socializare, ca asa e la moda sa vorbesti acum, dar ce mai conteaza, cine-o spune, a lui este ! Si proliferarea asta de retele cat mai sociale este o forma de folclor nou, circula texte, se descarca, se copiaza, totul este la liber si apartine tuturor. Mura-n gura. Ca si tezele de licenta, dizertatiile, chiar doctoratele. Dar trebuie sa pricepem ca “Europa e grea”, pe asta am mai spus-o si o mai spun, vorba bunului si regretatului meu prieten, Tudor Dumitru Savu, prozator de mare isprava de care nu-si mai aminteste nimeni, ca asa e la romani. Nu ne mai amintim noi de Fanus Neagu, de Marin Sorescu, de Eugen Barbu, uriasi manuitori cu deste de aur ai lutului limbii romane, tot gavarim despre randasii mintii, liichenii patablesi, niste tucalari neindemanatici complet lipsiti de vreo firimitura de talent ! Acum cer eliminarea unui zbenghi de lege copiata si aia cine stie de pe unde. Copiii ploii simt concurenta, ca si ei tot din texte scrise de altii s-au infruptat, n-au ouat nimic original, nu au creat nimic, au stat cu urechea toaca pe langa legionarul Noica si au ciupit de colo, de dincolo.
Asa si cu imersiunea asta in Europa. Sunt sate alaturate care au obiceiuri complet diferite. Nu, nu in Alsacia sau in Alto Adige, aici, la Pomarla si la Surdila- Gaiseanca. Integrare, implementare, globalizare, adaptare, armonizare, carbonizare. Aiurea-n tramvaiul 26, ala de ajungea la talciocul copchilariei si dadea roata pe ringul exterior urbei, ca pe inelul dinlauntru evolua raschirat autobuzatul cu numerul 33, neste skode rosii sau cafenii deschis, cu motorul in interior, intre sofer si scaunul din fata ! In primul rand, indivizii distribuiti acolosa, in orasul verzei de Bruxelles sunt de pamplezir, de ornament, nu efectueaza nimic altceva decat oarece flotari si miscari din brate, cand vine la o adica vorba despre vreun vot telefonat. Acusica, orice inchipuit sau inchipuita se strecoara pe o lista, cum erau alea cand se bagau frigidere la Cocorul, si se culege, ca doar nu se alege. Mai ales cu asentimentul lui Dinamo ! Functionari, bre, tehnocracati, baieti de pravalie care duc cosul la cate o adresa, mai dau restul, mai spala tejgheaua sau pe jos, vin primii dimineata si varsa tomberonul.
Oricum, Europa asta nu va putea fi niciodata o federatie, nu e cu putinta, ci doar un surogat de unitate in diversitate, nimic altceva. Daca era sa se infaptuiasca, se facea demult, de la Carolica ala Marele, na, de la Carolache Cvintusul ( nicio legatura cu securistul nostru ploiestean, olog la minte, autoras de epigrame domestice publicate in gazeta Sparcul popular ! ), de la Napoleon si de la Hugo “Victoras, ai grija de copii” ! Ce mai incolo, credeti ca putem intra noi cu acest roi natang de nedesavarsiti si de simpli golani somnorosi si de amanet ? Astia care isi iau neveste din dansatoare de bara, din frizerite si din casierite de alimentara ? Si pe urma si le schimba pe vin spumos. Care mai stau doua luni la mititica si ies de-acolo direct in Tahiti, mai ceva ca Gaugain. Pe urma vin la tembelizor si dau din ei vorbe ondulate.
Darmite la alde noi habem o suma de “simtiri reci, harfe zdrobite” ? Ce mai urmeaza acolo, in text, ca parca e scris alaltaieri ? Ca tot e 15 ianuarie si iar am ratat Oscarul. Un hardau de inimi urate, de caractere josnice, de patimi, de spoieli si de sclipici sclifosit, fara nicio baza. Cum auzeam la o canalizare de tembeliziune, Statele Occidentale, printre care si Romania au facut si au dres. Bai, fetica, fiindca o fetica fetida era pe ecran si eructa tampenia asta, mai avem la un colt si intram direct in Statele Unite, ce crezi talica ?! Am citit de curand o carte excelenta scrisa de un mare prozator mexican, Carlos Fuentes, prieten cu cel mai important meserias al ultimei jumatati de veac, Marquez, care reia o tema solfegiata de Lucian din Samosata, inca din secolul cu numarul doi. Lucrurile vechi nu se pot urni prin decret sau prin ordonanta de urgenta sau prin raport de la Bruxelles. Nu, taticu, ele nu pot fi sudate fortat, ci numai si numai organic, in timp si prin educatie. Ca tot e la moda vorba asta, nu ma pronunt in cazul unei familii cu nume romanesc care a ales taman Norvegia lui Ibsen si a lui Hamsun. Ar fi trebuit sa citeasca nea aitistul asta pocait macar Casa cu papusi. Mai bine alegea Africa de Sud.
Politicii nostri locali vorbesc doar despre aliante, absorbtii si intoarceri de arme, ca la asta doar suntem specialisti. L-ati auzit pe vreunul, din ai mediatizati degeaba vorbind cu seriozitate, cu cap si cu coada despre Europa si despre ce vrea dansa ? Noi numai caraim, carpim pe ici, pe colo, dar nu dam zapada noroioasa din Parcul Izvor.