Nu mă uit decât din întâmplare pe prostul teve „Proștii și nu câștigi”, zic decât din întâmplare și la vreun fombal mai iscusit dar cu sonorul dat pe muteasca, fiindcă au cei mai cretini comentatori, mult mai slabi decât băietul ăla fără liceu, Olaienescu, dar acum vreo câteva zile au tras un reportaj interesant la Săvinești. Eternul reporter care vorbește fără punctuație, Strănase parcă, agoniza propoziții despre vinderea unuia dintre cele mai serioase combinate și combinații chimice de fire și fibre sintetice din Europa sau măcar din partea asta de Est a ei. O jale! Și nici măcar un mall și-un Pall Mall n-au răsărit și tresărit în locul rămas viran.
S-a furat de s-a stins. Cu cifa, cu tirul, cu trenul. Ce era mai bun, retehnologizat la mintea de-atunci și la vremea respectivă, a fost transferat în Olanda (mi-aduc aminte de un mic eseist de se preumbla de mânuță cu ambasadorul țării ăsteia pe vremea Securității!) ,ce făcea concurență a fost închis și ce se putea transforma în bani, iahturi și case la Monte Carlo a fost vândut. Dacă și șeful Miliției din ăst sat este acum un prosper om de afaceri!? Cazul ăsta trebuie multiplicat la scara întregii țări. Nimeni nu zice că erau competitive, că rupeau inima târgurilor de consum, dar nu cred că toate, absolut toate astea au fost o grămadă de fier vechi, ca să cităm un nene ce sincer ne plăcuse tuturor, căci apăruse în pulovăr roșu la tembelizor. Pam,pam – asta pentru rimă!
Nu cred nicidecum că noi eram pregătiţi pentru reciclarea din dechembrie 1989! Nici alţii, de aiurea, se pare că nu erau prea bine preparaţi şi nici nu aveai ce să le ceri; la noi, la nivelul supragașperopode, fiind vorba doar de un actor ratat şi retardat şi de un mic activist de colhoz și pohet de țară! Că ăștia au dat semnalul. Și? Ce-au ajuns ăștia? Spuitori și spoitori de reclame. Adică nimic. De fapt, se vede cât se poate de limpede că nu a existat niciun plan de dezvoltare, nu de preluare a Puterii, asta e posibil să fi existat pe la Trocadero sau prin alte săli de seminar de la „Ştefan Gheorgh(id)iu”. Dar cu ce oameni?! Tot ceea ce a urmat la toate nivelurile, de atunci şi până în momentul de acum nu a fost nimic altceva decât improvizaţie şi distribuire de personaje de umplutură şi „politruci”, după cum zice un prost de provincial! Mai abitir după 2000 și 2005. Aveam o foame îndoielnică şi destul de mărginită de viitor, o chemare cam scâlciată și verde aruncată asupra trecutului şi nu posedam persoane calificate care să ne iniţieze în diversele expediţii în lumea civilizată. Nu că nu ar fi existat, erau şi mai sunt, dar nu s-a apelat niciodată la ele sau au fost uşor marginalizate. Locurile, cam toate din acea vreme şi până azi, au fost ocupate, mai bine zis astupate cu inşi fără vreo înzestrare deosebită în domeniul lor de activitate, personaje slabe, şantajabile şi preaplecate. Plus cele gata confecţionate în laboratoarele de lustragerie mediată ale lui Dinamo!
Pripeala şi nepriceperea au dat în clocot şi am început a înghiţi pe nemestecate toate legiuirile şi metehnele altora. Legiuiri care au devenit nelegiuiri. Toţi au vrut să fie ceva, să însemne, să se arate, să învârtească, să se închivernisească. Spiritul cultural marginal a dorit alte denumiri şi alte însemne, altă simbolistică. Am răzuit etichete, atât.
Şi unde am ajuns? La Dianca Răguşanu, la Cazzu, la Amnisie, la Leorban, la Târtaru, la Dancu, Ciolănacu, la jurisconzultul de C.A.P. Mazăgreanu, la Chieleanu, Chelescu, Chielică și la euroșparlamentarii ăia inutili, la neşte generaţii decervelate de păpuşi și marionete „Țăndărică”, la libertatea de a face şi de a fi orice nici cu gândul n-ai gândit! La o civilizaţie de plastic şi/sau de înlocuitori! S-a dat drumul la licenţe audio-teve cu nemiluita, deşi nu există absolut nicio teleşpicheriţă care să spună corect, destins, distins şi puţin languros „noapte bună” în limba română! Nici acum nu le putem uita pe Sanda Ţăranu sau pe Lia Mărăscu sau pe Doamna Zaharescu, de la Teleenciclopedia! Sau pe Dinu Ianculescu!
Lui Buddha, nu lui Budai Deleanu, i se atribuie spotul ăsta publicitar: „plăcerea se adună, bucuria se culege, fericirea se cultivă”. Suntem la nivelul de început, adunăm ceea ce nici măcar nu am însămânțat. Am luat din galantarul ideilor preconcepute. Am lovit alternativ în religie și în educație, factorii principali. Cum? Prin mofturi și prin indivizi prost îmbrăcați mental, ba chiar bolnavi de prostie acută. Păi, teleptualilor de la solduri, laicitatea nu-i ateism științifico-fantastic! Școala e cu profesor și cu tablă, după cum teatrul e cu scaune și cu foșnet de culise. Nu e uănlain, blestemaților!
Că au diplome. Oricine își poate plăti astăzi o diplomă, ba chiar și un masterat. Au diplome și alde Urdea, care e mult mai isteață decât toți, până și debila și divina Amoeba, pe care n-au primit-o nici acolo unde o împinge gunoiul de tac-su că candidozeze. Au diplome, dar n-au școală.