Sens giratoriu

Mai acum un număr de ani am spus câteva chestii într-un interviu dat prietenului meu mai tânăr, Andrei Milca, pentru „Cronica Română”, una dintre foarte puţinele gazete pe care le citeam pe atunci. Erau nişte propoziţii despre Stânga şi Dreapta politică, despre spaţiul cultural românesc actual, ceva meditaţii în dezordine. Şi acolo şi altundeva m-am declarat de stânga, în înţelesul franţozesc-revoluţionar al termenului, în înţelesul de câmp social fundat pe cosmopolitism, pe laicitate, pe o participare conştientă, pe o lectură fără prejudecăţi, pe egalitate, şi nu numai a şanselor, pe echitate activă, pe acţiune dezinteresată şi pe control simbolic pertinent, nu manipulatoriu. Altfel spus, o Stângă modernă spre postmodernă, dar nu fără reactivări locale din vechi. Nu copie după altele fără legătură cu limba română. Adică, aşa după cum spunea chiar Raymond Aron, comunismul, cel puţin pentru o anumită perioadă de timp, este benefic ţărilor în curs de dezvoltare, lucru vizibil, la nivel mediu, şi la noi. Că tot în curs de dezvoltare am fost, acum suntem în curs de desființare. Și o luaserăm de la zero. Firește, nu ar fi fost comuniștii ar fi dezvoltat-o alții, poate, dar să nu fi arătat ca ăștia de-acum. Ce-i dreptul, regimul de dinainte ratase pornirea.

În ţara noastră, acum, ideea de Stânga repugnă până şi dizeuzelor, costumierelor şi frizerilor deveniţi prin echivalenţă literală dive, stiliste şi make-up-işti. Până și băieții de activiști minori de pionieri sau de organizații de femei sunt dreptaci. Ce vreţi, helas, forme fără de fond, inovaţii autodidactice, ţară mică sau mijlocie-mică, drame pe măsură, mici. Vorba ceea, „aveţi mici?”. „Avem.” „Daţi-ne două!”. Dreapta trebuie să existe, dar o dreaptă deșteaptă și cu adevărat liberală.

Nu e şou sau șodou dat de la Dumnezeu să nu stuchească pe ideea respectivă, să nu ia în râs şăgalnic broderia meditativă a egalităţii între oameni (deşi, Doamne iartă-mă, astăzi nu mai există egalitate nici în naştere, nici în moarte!), să nu pocească ideea de colectivism sau de cooperaţie sau de socialism. Ţară săracă şi, în general, de neamuri proaste care au trăit mai tot timpul pe sponci şi de sub unghie, ne dăm şi noi în stambă şi cârâim despre proprietate, despre moştenire, despre retrocedări, despre snobism. La noi, după cum zice admirabilisim G. Călinescu, totul este diletantism. Acum snobeală. Dar avem noi oare, astăzi, snobi? Şi ei ce să imite, care aristocraţi? Care sunt modelele de reuşită publică la noi? A făcut cineva bani și din altceva în afară de furt calificat și căpușare a statului? Da, s-au mai scos ceva bani din vânzări de copchii și din retrocedări, ca arendașii de dinainte.

Deunăzi, un golănaș de mahala, un prostălău având bosa stupidității și care nu cred să fi terminat vreo școală profesională, se exprima scârbavnic la adresa unei foste ministrese. O făcea socialistă, cum mulți alți dobitoci de talia lui îl fac pe Biden al Americii. Alt idiot, Cazzu, tot fără școala de liceu, căci nu apare în otobiografia lui otova, vorbește cu sârg despre neoliberalizmul de Dedulești, unde mititei găsești! „Se non ci conoscete / guardateci i calzini. / Noi siamo i liberali/ del Conte Carandini”, zice un cântic de-al lui Mossorellini, că băieții de-acolo se-adapă și iau lumină. Adică de la fascism. Apropo, gunoaiele astea așa-zicând liberale n-au produs absolut nimic-nimicuța, au doar profesiuni liberale, împușcă francul pe la vreo multinațională sau filială a vreuneia de unde sunt dați afară de regulă pentru incompetență și trăiesc din închirieri de spații de depozitare. Ce au construit ăștia? De acord, proprietatea e sfântă, când nu e o hoție, și mai departe? Ce program au ei? Vor, tiranic, să astupe toate dregătoriile, dar cu ce scop? Să fure mai mult decât ăi pe care îi înfierează? Să arendeze mai mult străinilor? Să privatizeze școlile? Dar au vreun profesor altfel decât analfabeta aia de Amnisie? Să privatizeze sănătatea? Cine să întrețină spitalele? Avem vreo comunitate, vreun colectiv, ceva? Tot de la amărâții de noi, tot noi să dăm birurile? Nu vedeți ce feudali vetuști și reduși la scufiță sunt?

Se vede cu mintea limpezită de prejudecăți că Dreapta noastră nu are nimic liberal în ea. Seamănă cu o juntă sud-americană, căci ce altceva poate fi din moment ce un moronaș, un licantrop tânăr, îngălat dar neliniștit molfăie astfel de vorbe : „nu există altă cale de urmat decât asta a noastră”. Liberalism, deh, Bobocule!