O buna amica, prietena, cum va place, imi trimite un mail cu o stire din care rezulta ca iar suntem ultimii la ceva, in Ooropa, si anume la incadrarea artistilor in diverse posturi . In timp ce media evropeniceasca este la unu si nu stiu mai cat, noi sedem la zero virgula sapte. Ca mai mereu ! De-aia stim sa inghitim fonduri, stim sa facem legaturi, stim sa nu ne facem de basm pe afara.
Intai de toate sa vedem ce vrea sa zica meseria deloc usoara de artist. Inainte vreme, in vechiul regim, existau artisti simpli, emeriti si ai poporului. Nu stiu dupa ce criterii se dadeau onorurile aistea, dar unii chiar meritau, fie datorita varstei, fie datorita performantelor. Altii mai erau ridicati si ca plutonierii, la vechime, dar trecem peste asta. Trecem, dar si adastam oleaca, fiindca astazi actori mari nu mai avem, declamatie nu se mai face, ca si semiologia la medicina, nici examen de respiratie si de gafaiala nu se mai da. Tot pe vremea de dindarat pe cele opt locuri intrau noua copchii de stabi si de artisti, astazi sunt facultati de teatroficare si pe la Ibraila si pe la Targovraiste sau Scarboviste, asa ca nu mai zicem nimic ! Artistul, bre cetitorule, vrea sa insemne al de face opera de arta, creator miuzical, plastic, teatral, literar, fire de bohem, temperament fantezist, excentric. La noi, dupa Involutia din 1990 toti, dar absolut toti artistii au dorit sa devina de profesiune liberala si “liber-schimbista”. Cred ca va mai amintiti ca era in epoca si un caraghios de lector de istorie literara, deloc prost de altminteri dar complet lipsit de humor, desi se ocupa de pregatirea brigazilor artistice prin facultatea noastra de Litere, care inventase si un astfel de partid, liber-schimbist, usor malagambist. Buuun.
Ei bine, paranoia autohtona nu ne-a dat ghes sa ne incadram la stat, caci si acum statul pute, nu ofera ceea ce ne dorim sau ni se pare ca ar fi cazul sa ni se dea. Fapt pentru care devenim liberi si pefea, adeca persoane fizice autorizate, prestam servicii, semnam contracte si dorim recompense. Un imbecile de autor de reportaje de pe la Scanteia Tinerelului cerea pentru un articul de sport plasat in cea mai mare gazeta populara a unor ani din urma, gazeta de gaini zapacite, de treceri pe sub bariera si de stomatologie veterinara, nici mai mult dar nici mai putin de doua mii cinci sute lei in banii de azi. Multi actori au crezut ca daca isi fac sali si participa la suse si alte reclame aduna nestemate din gradina ursului. Unii dintre ei, care si-au facut averea vanzand costume de la Apaca si pungi de plastic se plang acum de fisc si de garda de finansa sau de maidanul de conturi. Vom reveni la acestia. Scrietorii au crezut ca singuri isi oferteaza productiunea si devin milionari sau macar vietuiesc din scris. Toti s-au vrutara profesionisti si se mai dau si azi, molatic si hamesit, pe la diverse canale si canalizari de televiziune trash sau de nisa.
Prin anii ’80, la Uniunea Scriitorilor din Romania, presedintele de atunci, D. R. Popescu, a avut fericita idée de a ocupa posturile atat din aparatul central cat si cele de pe la asociatii si dependinte cu ecrivanti, literatori, scriitori, din diferite generatii aflate in activitate. Asa au trecut pe acolo Mircea Nedelciu, Traian T. Cosovei, Stefan Agopian, Viorel Stirbu, Damian Necula, Aurel Baros, Cristi Teodorescu, Hannibal Stanciulescu, Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Dan Stanciu, Leana Stefoi, precum si subsemnatul, cu soata dar si cu ingaduinta dumneavoastra ! Parca si I. B. Lefter, de devenise membru de partid in organizatia de la “Romania Literara” ! Plus multi, multi altii de care nu ne mai amintim !
Artistul nu este deloc rau sa aiba o slujbulita platita, sa nu impuste francul si sa lustruiasca bulevardele, ca Jarry sau Appolinaire – desi, vorba sa fie, la noi nu exista cineva de calibrul astora – si sa moara tineri, e bine sa fie si luat in seama, caci fantezia lui poate fi buna la destule, mult mai utila decat rigiditatea absolventilor de “Marketing” sau de “Management” in sos scazut ! Toata lumea rade de performantele lui Marin Sorescu, Fanus Neagu sau Dinu Sararu, pe la reviste, ministere si teatre – care chiar exista, nu “va” radeti ! A ramas sau ramane ceva in urma lui Caramitru, Musca sau Iorgulescu ? Aud ?