Noi nu stim, parol, tato, parca nici sa ne bucuram ca lumea, nici sa ne intristam cu demnitate! Cand ne bucuram suntem clovni, ca alde Depardieu, facut sa joace Falstaff si esuat in Obelix, mult mai prost decat seria bedeurilor in actiune, cand ne intristam dam lacrimi de crocodil ridicole ca elementarul Base sau ca la fel de simpluta Pacurariu. Am avut si avem parte de ingrozitor de rapciugoase manifestari folclorice, de targuri de oale, de ulcele si de linguri, plasate oriunde, mai ales la muzeul taranului roman cu capitalia la Bernea, cum zicea Nino, de spectacole desucheate cu alde tot felul de amploaiati ai tembeliziunii, cititori de promptere deveniti interpretatori de evenimente. Pe TVR 3, care devine un fel de post regional, teveul iesean a dat cuvantul Bucovinei intr-o foarte calda prezentare a zonei Dornelor, cu toate ale ei, mult lucida, mai calda si mai neincremenita in prostestile surle. Fete deschise, destinse, zambitoare, parca ar fi acolo alta tara, zau asa! Lume linistita, voioasa, pasind falnic, vorbind corect, batraneste, romaneste.
Apoi „ziaristi, numeros public”, ca doara asa se incheiau oficialele relatari in scris ale diverselor primiri la dregatorii din vremea veche. Comunicatele, preluate apoi de toate gazetele, erau scurte, seci, scrobite, cu fraze tepene. Gazetele de odinioara — in numar de trei — Scanteia batrana, Scanteia tanara si Romania libera — erau arhisuficiente pentru o tara fara pasiunea cahvelei, a breakfast-ului si a jurnalului de dimineata. Mai ales ca oamenii muncii sareau in tramvaie cu noaptea-n cap si cu salamalecul, cabanosul sau parizescu in gat, ca sa prinda condica de opt! Acum sunt ‘jde foi de pripas care nu spun nimic, redactate prost, dar stirile principale raman aceleasi, nici un fel de grija, iar limbajul este mult mai de lemn decat antart! Plus ca mai apar neste stiri de-un amutitor si animalic spectacol, stiri de alcov si ras!
Ei bine, ceva metehne din veacul trecut si din vremurile pasate prin sita si prin storcatorul a peste douazeci de anisori razbat in comportamentul unor onor. ziaristi, mai ales de tembeliziune, ca aici s-a ingramadit cea mai mare cantitate de „profesionisti” de stransura si de atarnatura, in sensul protuberantei arogante. Azi, orice gorobete cu o camera de milioane de parai pe umar si cu o legitimatie de doua parale isi permite, daca nu are sapte ani de acasa, sa terorizeze pe oricine, chiar si pe presedintele tarii! Mai mult, cameramanii sunt de-o obraznicie incalificabila, ti se vara in fata, stau ca nesimtitii minute in sir blocandu-ti privelistea, sunt nespalati, ca Cartianus (cacofonia este obligatorie in acest caz!), prost crescuti.
La televizie, acusica, e la moda nu numai profesionalismul pe care nu se stie cine il atesta, ca ultimul om de televiziune muri la cutremurul din ’77 — exageram, dar nu prea mult, mai traieste doar Sanda Taranu! — si ideea de redactor-prezentator si producator de emisiuni! Oho, va dati seama ce meserii au astia? Baietii si fetitele realizeaza emisii, au planuri, invita oameni deosebiti, cum executa Cstefanescu, un imbecile cu mintea infundata, au opinii, ca una, Simoneta Matei, o sfarleaza de mananca numai miercurea si vinerea, cu voce de raspel si cu mintea neincropita sau ca Mandrulita ala, pleoapa inchisa in focarul absentei de minte, un melc transparent! CNA-ul, umplut cu praf si cu niscai personaje haotice si complet insignifiante, in afara de amicul Malaimare, actor de meserie si baiat destept, in loc sa interzica balciul, neamul prost, darea in stamba, ciorchinele de vulgaritate de la oligoelementul numit Dan Capatzinos, care se da si prefesor, aparitiile netrebnice de genul Tartoiu, Porea, Varss, Zarvaoranu si alte razboinice creaturi pangarite de tembelism arhaic, amendeaza politic. Ziaricii, marca inregistrata de Razvan Boanchis, cheama la vorbitor, dau suggestii, comenteaza ca niste pitigoi, dau cu, pardon, ratul. Cu acelasi prieten cautam care era cel mai prost ziarici al perioadei trecute si oscilam intre amaratul de Tinul si amaratul de Bacanul. Cred, totusi, ca al mai prima era Sandone, un insipid de nicaieri, dar mai ales de la Scanteia. Ce silabe a scrasnit asta, ce mecla de intelept moale si subtire a imbracat intr-o doara intr-o seara! Nu am nimic cu ‘mnealui, nu-l cunosc si nici nu-mi doresc, dar noi toti, istia din vremea mai veche, ar fi bine sa tacem oleaca sau sa vorbim ce ne pricepem, ca ne mai stim intre noi si mai stim si cate parale facem!
Si uite asa, din vorba-n vorba incepuse de se duse si comedia asta de 2012! Cu aceleasi cozi incomensurabile de saraci parveniti la article de cadoriseala, de parca acum s-ar pune toata lumea la ingrasat si la firitisit! Cu aceleasi uraturi transnationale traduse si exclamate dupa ureche de tot soiul de insi intr-o ureche! Wow, cum susura o handbaleza din echipa ce taman ne facu de basm in Serbia! Noi, spre deosebire de ei, va spunem semplu, ca in titlu, precum si traditionalul La multi ani!
