Vream a scrie despre Bușon sau Busoaie, un personaj de-al meu, acest papilom nervos cu ochi de batiscaf de nu încape în general nici în pozele cu zimți, alea ale tinereții noastre, iacta est! Dar se întâmplă lucruri, chestii, socoteli, este vorba despre, face sens altă bălăceală, oups, bălăcăreală a realității. Deși suntem țara unde nu se întâmplă de fapt și mai ales de drept nimic, totul este la mâna a doua, de contrabandă, de la solduri sau preluat necritic, adică direct copiat.
Dar tot trebă să vă spun adevărul despre el. Că am un prietin și vecin de gard de-i unul dintre cei mai școliți oameni din Penelea, cam singurul, și care când a fost la o adică de-a se culege dintre două dobitoace mi-a spus cu o lună mai devreme că să nu-mi fac griji, Leorban iese, nu sunt chiar atât de cretini pe cât par! Griji nu-mi făceam deloc, dar ar fi arătat ca niște meși scâlciați. Apoi, ăsta a fost și ceva rezervă de catindat de premare, un fel de actor corp-ansamblu, de-ăla de duce tava prin scenă. Un fel de O. Pelea-Kadett. Vorba ceea : s-a născut talent și a murit speranță, ca mulți dintre noi, mai ales Florică, fostul meu coleg cu nume de câine! Și mai apoi și-a dichisit sau cumpărat de-a dreptul un loc de ceva chevalier de la crotte printr-o capitală de regiune, de unde descuamează directive afișate în lift.
Trași pe soartă! Așa vor gubernanții să fie muncitorii. Chit că nu mai există muncitori și chit că se dau în stambă tot felul de ageamii și gagamiți de put a prostie râncedă și a diplome măsluite pe la tot felul de simpozioane de apă minerală sau de ploaie, spunând că suntem în era postindustrială. Noi, care din feudalismul eminamente arendășesc am ajuns acum într-o autocrație îmbâcsită, trecând totuși printr-un regim la fel de discreționar, dar de dezvoltare dirijată, „dezvoltaționismul național-stalinist” cum îi zic unii, deși asta a fost cam în prima peroadă năroadă, pe urmă a urmat un fel de mandatarism revendicativ. Așadar, ne-am afla într-o democratură sau democrație cu otuzbirul și cu sbirii jăndari, ceva șarlatanesc, ridicol și inactual demn de anii ’30. Să ne amintim exact cine au fost ăi de-au zis că toată clasa muncitoare ar trebui să se deie la o parte, că prea a condus pe șoselele modernității. Huliganii care își arogau dreptul să huiduie. Să intre, frate, în pâine și să se așeze în fruntea bucatelor teleptualii învârtiți, elaborați în laboratoarele lui Dinamo! De-atunci a pornit prostia și s-a lățit continuu. Acum culegem roadele ei, mai precis dejecțiile.
Sindicatele. Cureaua de transmisie etc. Țară nedospită și individualist primitivă, nu punem preț pe colectivism. Înainte vreme era obligație, acum, nemafiind, nu cotizează nimeni. Mai ales pentru nimic. Înainte vreme, cu o sută de lei, atât și fără egzajerațiuni, ședeai la Eforie, la Breaza ori la Amara câte 18 zile. Existau case de cultură ale lor, concursuri, olimpiade pe meserii, chestii. Patronul, de fapt golanul ajuns buticar sau arendașul prezent astăzi pe firmamentul istoriei recente nu are chef de sindicat, care să-l tragă de mânecă. Amploaiatul lui este un șerb, atât. Firește, asta se cere de afară și dacă ești prost, cum sunt gubernanții noștri, faci sluj, nu faci nici măcar umbră pământului, că obosește și ăla, Pământul. Dacă ești deștept, afișezi o indiferență înțelegătoare, o nepăsare preocupată, nu te dai încruntat și crispat, cu glas pițigăiat și agresiv, adică jăndar sau miliționer, ca Zdrulă, ci vorbești cu frumosul sau creezi ceva paralel. „Ce mai face umbra pe care o faceți pământului de pomană, domnule Zdrulă”? Faci ca alții, întocmești sindicate creștine sau libere, disidențe. Vă mai amintiți de ăl din televiziune, schimba guverne, prezidenți, obiceiuri? Și ce dacă-s unii din 90? Așa fac toți șefii și șefuleții aleși de-atunci încoace. Vedeți că se lasă la vatră vreunul dintre ei? Se cred marsupiu al instituției care-i girează, aranjează elecțiunile, întrețin camarile, schimbă statuturile. Și asta nu-i totul, facem și noi ca ăia de la teleshop: și la alte case mult mai mari e aidoma. Iote la Mercheloaia aia, nu se mai dă dusă. Dar autointitulații comentatori și influensări recunosc greșalale lor? Aiurea, se cred cineva, au impresia că donează solemn vorbe de duh, sunt aducători și filantropi ai luminașterii, desfăcători ai clarobscurului, pardon de expresie.
Mai am de bombănit ceva despre pandemonie. Era de zgardă a turnătoriei mântuitoare. Și asta execrabil gestionată mai abitir de odrasla aia de turnător din Pucioasa. Chiar așa, orășel agroindustrial cu fabrică de mușamale și perdele. Avea și o casă a sindicatelor, de ce nu o fi rămas acolo, a ars tizicul părintesc doar să vină să raporteze, că asta face. N-are nicio treabă, nicio legătură cu domeniul, nicio meserie, nu înțelege nimic și nu pricepe nimeni ce caută ăsta acolo. Firește, sunt dedesubturi care nici nu ne importă, dar mai și râde ca proasta-n târgușorul ăla al dâmbovițeilor.