Trăim într-un prezent continuu și dat la maximum, unde totul este făcut şi refăcut, citit din mai multe unghiuri de vedere, unde totul este până la urmă relativ, dar nu ca la Einstein, ci mult mai grav, aproape patologic, informaţia de acum poate fi complet contrazisă de cea de peste două ore sau cel mai târziu de cea de mâine. Demisionăm, revenim, alegem, anulăm alegerea. Calamitru își dădea hebdomadar demisia, acum a început prostul ăsta de Bălmoș. Alegerile înseși se sfârşesc astăzi cu un învingător zâmbăreţ, ce mâine se dovedeşte a fi un înfrânt bosumflat, criminalul de alaltăieri aflat la un pas de linşaj se dovedeşte un ins cumsecade; contestăm, afișăm, vociferăm. Orice contravenție se poate transforma într-un mic răzbel civil, prin ocuparea cu forţa şi cu media. Orice pușcăriaș ieșit de la țuhauz vrea leafa înapoi și se duce la Gaga sau la Hava Nebuna. În cele din urmă nu se doreşte nimic altceva decât simpla şi deosebit de umana ieşire din anonimat. Nu este aceasta o societate schizofrenică, stimaţi prieteni şi stimaţi telespectatori?
Ar mai fi ceva, ba una, ba alta : întâi, groaznica lipsă de umor, toți „pițifelnicii”, toți năsilnicii, toți nătăfleții, toți nărozii și netrebnicii sunt foști șefi de promoție. Poate de promoții, de la solduri. Apoi, evidamente, complexele care răzbat prin toți porii și porele. Rău e cu Neica Sigmund Freud, rău e cu Neica Nimeni! Dacă îndrăzneşti să te apropii de ăştia cu un simplu „hm” de îndoială, te intimidează toate huidumele gazetelor de pripas şi subvenţionate de ei, ce fac „ham”. Publicarea propriilor păreri, direct sau mai farafastâcos-metaforic este un act de salubritate etică, de curaj de susţinere a gândurilor personale. Orice părere, cât de tâmpită ar fi ea, este un diagnostic de lucru şi câte diagnostice se confirmă sau se infirmă, e podul plin!? Cum îţi permiţi să te iei de rândașii minţii, care cică zac în etuve rarefiate de prinţipuri şi de cerneală înţeleaptă, ies rar în cărările Agorei, colţ cu Antiaeriană şi se hrănesc cu boabe de tămâie şi cu sărmăluţe învelite în mătase veneţiană. Aiurea, bagă la glandă mănunchiuri unsuroase de închiverniseală, tencuială de onoruri cu glazuri aselghiceşti (indecente), balustrade şi păreţi despărţitori cu iz de scorţişoară, precum şi alte păgânăciuni spurcate! Bunînțeles, de Făurei și de Carei, nu mai sus. La Ruse nu-i lasă nimeni să treacă podul. Boala se transmite și la vinituri, cum este țoapa asta de Aguadelupoaiei. Poposită de pe niște coclauri unde metropola își depozita scursurile umane și pe de-alde Manon Lescaut, se dă neam cu ăl mai important creol, pohet de Nobel. Dacă era ceva de capul ei rămânea măcar acolo, că-n metropolă nu-i de ea. Toți se dau olimpici și prefesori de aritmetică acum, dar nu-s nici măcar de liceu, că de vreo medalie Fields (Nobelul lor) nice o vorbă.
Chiar aşa, de ce s-o umfla tărâța în liichelele astea parșivănești, în mocofanii ăştia de două parale? De ce le-o plăcea să se facă de râs? De ce or uita de unde au purces în existenţa lor efemeră, de la coada vacii? Sigur că nu contează biografia, dar măcar restul să fie substituit de-o operă, de-un fel mai cu gust, mă rog, de operetă. La noi aproape totul este butaforie şi operetă. Mai degrabă vodevil, că şi opereta are regulile ei.
Nu numai că toți sunt mari matadori și matamori, dar pășesc cu aplomb de cal de curse sau vorbesc de parcă oficiază. Să-i vezi pe palavramentari, care par scoși din producție mai abitir decât ăi din COM-uri sau din MAN-uri. Să le vezi pe țățicile ajunse care se flenduresc prin poze și-și fac vânt singure, ca să pară că au activitate. Niște repetente, repetenți și niște foști turnători de probează scaune și maniere văzute la alții, în vitrină sau la tembelizor. Unui secol pierdut și înfrânt, cu mici oaze de identitate și de speranță, îi adăugăm acum, după anul de cotitură 1990, o altă treime de veac în care nu s-a întâmplat absolut nimic. Împrumuturi ieftine, la kilogram, ciupeli, legi copiate, gipane care merg bine pe şoseaua 66 și pe gheața Baikalului, nu pe Calea Victoriei, bicicliștii și tricicliştii groazei, cauţiune, prezumţie de nevinovăţie, termopane, uăchei, ups, uau, giob. Trimitem un avion de salvare al armatei noastre moarte dar fără motoare și fără kerosen sau caroten de-ăsta. După peşcheş, am trecut la cheş. De la Dunărea turcită am trecut la Cal mută la F 16, la mâna a doua. Șah și moară. Alți stăpâni, aceleași slugi la dârloagă.
