1. Auz și văz monstruos printre atâtea prostii gazetărești propoziția aiasta: Peneleaua este un Titanic eșuat pe Dâmbovița. Dâmbovița, redesenată de Nea Nicu, nu posedă nicio barcă pe luciul ei, nu curge nimic, precum la Brăila, deși acolo este ditai Dunărea unde mai trece câte-o barjă. S-au gândit unii să facă niște pontoane cu terase, strânse ghem înspre Biblioteca Națională. Sigur că Dâmbovița noastră dulce nu e Sena, dar o „navetă” de agrement de câteva persoane nu se putea da la apă? Iar chestia cu Titanicul este rizibilă ca Aguadelupoaiei. Ce-i aia Peneleaua? O adunătură de „ciurucuri sociale și de mediocrități” (apud Caragiale). Ciucălete, Rageș Ghiolban, Cazzu, Năluca Curcan, pardon, Bolmoș, Bleaga, Zguran? Cine-s ăștia? Nime’n drum, dragilor. I-am văzut la nu’ș ce congres de cooperatori, unde pășeau ca John Wayne, de parcă ar fi avut chistol la fiecare șold! În ‘90, la reapariție, apăruseră totuși Câmpeanu, Săndulescu, Lăzărescu, Zamfirescu, Dimitriu, tinerii din aripioara desprinsă – oameni mai serioși. Care atrăseseră la rândul lor un maldăr de alți oameni cu carte. Astăzi, Peneleaua este vaporașul Vacanța, cu drojdie de pe la Pedeleaua lui alde Petrov și cu ceva zaț de pe la OTV. Pe vremea aia aveau ziar, dacă nu ziare, aveau colocvii, aveau ceva ștaif. Acum nu recunosc de-acolo decât puține persoane de ispravă, în primul rând vecinul și amicul meu de cancelarie, prof. Nistor.
2. Disputa asta plină de spută de șmecher, chestie înfierbântată și moft dintre public și privat, s-a transformat într-o adevărată rebeliune. Copchiii din familii modeste nu au aceleași performanțe față cu ălea ale celor înstăriți. Păi, să definim termenii. Ce înseamnă înstăriți? Oameni de afaceri, mai mult ori mai puțin veroase cu statul, buticari, producători de scobitori și de periuțe de dinți, numeros public? Oameni care au bani de meditații adică. După ce programă învață alumnii ăia ai lor? Examenele nu se dau tot în România? Și, mai ales, cine sunt profesorii de la școlile astea așa de private și de „diosibite”? Au început a fi contestate și chiar închise unele dintre ele; a răsărit la Suceava Domnului Ștefan și cred că se prelinge și prin alte giudețe. Unde mai pui că multe dintre școlile astea, și de învățământ acasă, cu guvernantă, sunt confesionale, întreținute de secte.
3. Pe aceeași linie de plutire, dar de ambarcație ușoară, spre pirogă, apare mândrul nostru manechin de lenjerie intimă, Bobotezatu. Că a fost la Ritz și s-a pozat în hol. Un parantes, unde să încapă o poveste. Un prieten bun, mare comodor al Yaht Clubului Regal Român, mi-a făcut un pustiu de bine și m-a luat și pe mine cândva la Palatul Elisabeta. După cocktailurile din curte am trecut la masă. Am fost întâmpinați de amfitrion, Excelența Sa Mihai de România. Un tip sobru, îmbrăcat simplu și englezește și cu o vorbă pentru fiecare strângere de mână. Mie de exemplu mi-a spus că am o cravată frumoasă. Desigur, școală de regi! La masă, cineva mai boboțat s-a dat pe spate folosind vorba Crillon, luxosul hotel din Piața Concorde a Parisului Franței. La care fata cea mare a familiei a scos un râs plin, spunând că n-a fost niciodată. Auziți, niciodată? Bine că se pozează nea Cutare ăla la Ritz!
4. Apropo de blasfemia asta cu atribuirea numelui de rege fotbalistului Hagi. M’nealui sare în apărarea fiului, ceea ce nu-i deloc urât pentru un tată. Doar că încurcă borcanele: juniorul nu are pic de talent, nu seamănă cu el, care a făcut performanță în Turcia și-n naționala noastră. Am remarcat că prietenul meu, Răzvan Boanchiș, a numit Generația America 1994, nicidecum „de aur”. O generație de aur ia aur, nu se clasează pe locurile 5 – 8. Ca ăștia cu „odrasla mea e olimpică”. A câștigat vreo olimpiadă măcar la nivel național, municipal sau a participat numai la faza pe sector? În aceeași linie de plutire: catindatura lui Lupescu cel Tânăr nu-i de colo, dar aici și-a cam terminat cariera de ins politic însuși Marele „Nasty”, atenție mare la snobelimea flotantă a Capitalei noastre!
5. Și gata! Nu mi-a plăcut niciodată tenisul practicat de Halep. De fapt, sportul ăsta se cam termină, după mine, odată cu Năstase zis „Nasty”, artificier de mare clasă și geniu risipitor. Că după aia, vin atleții de bâtă de baseball, cu Ice-Borg în frunte. Cu toate astea, mă bucură reducerea pedepsei pentru dopaj de la 4 ani la 9 luni. Reducere, nu anulare, căci iar ne umflăm în pene și ne dăm pe spate!
Eh, meștere, pluta pe spate ca pluta pe spate dar numai după ce au practicat și mai ales practică tot mai mult și tot mai mulți târâșul pe burtă adică, ce mai, e verticali, bre, că e mulți!