Sau Baroane. Sau baloane de săpun. Sau “Baloane de curcubeu”, titlu frumos şi faimos după un scenariu de regretaţii Vintilă Ornaru şi Fănuş Neagu, socrul meu şi respectivuş cel mai bun prieten al lui, îndrăznesc să spun că poate şi al meu !
Frate, când îi vezi pe experţii ăştia care funcţionează în spaţiul public te apucă amocul. Costaiche vorbește ca un agent sanitar veterinar, cu glas pițigăiat și puțin în șagă, cu un fel de zâmbet ca un rictus. Nu doar pedagogul monitor Pielescu, nuuu ! Atâta kitsch, atâta improvizaţie, atâta impostură nu s-au văzut nici în Liberia, unde au votat cândva cinșpe mii de indivizi și a câștigat un specialist cu două sute și cincizeci de mii de voturi! Sau ca nea Tărtaru ăla, de ziceai că-i brancardier când a apărut, acum parcă vorbește cu punctuație. Sau ministrul de interior de citește cu mare greutate o foaie idioată. Sau ca purtătorul de vorbe, cu față de veioză și cu buze împletite de ne spune cum stăm cu șușelele. Sau Clorin Fârțu? Sau Hamsia Onisia aia? Ingredientul fundamental al ecranului cel mititel este, fără îndoială, damful de statuie. Cine şi cum le acordă acestor fiinţe, extrem de foarte şterse şi tihnite intelectualiceşte, precum şi complet nefotogenice, certificat de bună purtare catodică ? La ce oare (ne) folosesc ele ? Ce rost au aceste vieţuitoare prin viaţă ? Unele chiar cu probleme psihice vizibile de la o poștă.
Cum poate crede un agitat psiho-motor, şofer de vapor cocoţat din întâmplare şi din conjunctură caimacam, după cum am mai spus, “şef de scară”. Hai, şef a mai fost, cârmuitor de barcă adecă, taman cârma aia ce sens de guvernanţă are, şi unul dintre cei mai proşti din moment ce a intrat cu ea direct în mal şi în mâl, dar om de stat nu a fost şi nici nu va fi chiar dacă se dă peste cap de trei ori ca în basme. Tot în broască se înfiripă, din păcate !
Măscăriciul naţional, sireacul de el, nu a fost luat în seamă de absolut nimeni, s-a fâţâit şi el neproductiv și dezertor prin faţa unor camere de luat vederea, Toţi cei întâmplaţi şi întâmpinaţi în cale, absolut toţi, Berluscă, Sarkomatul și Ogama s-au uitat întotdeauna în altă parte, condescendent. Ruşinoasă prezentare, ruşinoasă prezenţă, mai degrabă absenţă, că se vede oricât ai ascunde ! Ruşinoasă mai ales pentru cetăţenii onești făcuți de râs de nişte guşteri încropiţi şi primitivi ! El ca el, din nefericire pattern-ul după care s-au reglat toţi clovnii administrativi deveniţi sfincşi şi magi abundenţi în stare a vindeca toate relele neamului nevoii, dar şi ăştia la rândul lor. Oameni foarte modeşti, mai ales urmăritorul. După cum zicea un coleg de-al meu, profesori suplinitori de provincie, deși nu e de luat în râs, și noi am fost și depandă de materialul clientului. Ce mai încolo, biete peisaje calme sau simplu dezafectate de vreun farmec viu ! Refluxuri acide eliberate de câte un dicarbocalm.
Un personaj nici nu trebuie să fie viu, poate fi chiar de ceară, după cum sunt muzeele alea cretine, dar trebuie să aibă măcar viaţă interioară. Figuri de ceară ca Țurcanca. Mă rog, un simulacru, câteva picături, acolo. Ce viaţă musteşte în de-alde ăştia ? Ce-or citi ei ? Maximum un foileton de-o filă jumate. Ce le-o plăcea să asculte ? Că din stratificarea vorbelor lor simple şi năuce nu te izbeşte vreo trimitere către culoarele unei lecturi, chiar şi pe apucate şi în tramvai, ceva ! Sau poveşti de birt, că există şi specia de şmecheraş cu o pojghiţă de cultură de bodegă, zămislită cu pilde sau citate inhalate odată cu aburul de mici. Cu pâinea lor şi cu muştarul aferent ! Micii.
Că micii noştri politruci se dedau la tot felul de scurt-circuite otova şi otomane, din complex de slugă şi de om sărac. Caută şi ei, ca nişte sărmane făpturi, să se îmbrace într-o identitate, să-şi închidă existenţa în nasturii unei puzderii de sulemeneli. La propriu şi la figurat. Cu câtă emfază vorbeşte neoliberalul despre imaginea ţărişoarei ca zdruncinătură. Păi, ce să spui ? Parcă numai asta ar fi ? Câtă modificare oloagă de la Câmpeanu, Săndulescu, chiar Zamfirescu. Gurnaliştii arondați lor au fost sechestraţi politic într-un interludiu grotesc. Ce gazetari sunt ăia ? Ce-au scris ei? Ştie cineva, acum, pe loc, să ne spună cum îi cheamă ? Scurt, aşa ?
Ce rămâne consistent în afară de necazuri, hulă şi ură necicatrizată ? Zgomot de uşi trântite şi de zâmbete zâmbate uniform. Pofte ieftine, bre, deznădăjduiri scorburoase, fericiri năpraznice şi mediocre ! Tot personalul ar fi bine să rămână acasă sau la vatră.
