Posed in casa editiunea a treia, din 1914, a Dictionarului universal al limbii romane al lui Saineanu, unde la vorba iaht, scrisa cum se aude, adica romaneste apare definitia „corabie mica usoara si eleganta de preumblat pe mare”.
Ca asa o fi fost patruns termenul, asta este situatiunea, astazi s-a mai diversificat si rafinat si democratizat, acum avem doua intrari perifrastice si califragilistice : 1. nava mica si eleganta, cu panze sau cu propulsie mecanica, pentru un numar mic de pasageri, folosita pentru calatorii de agrement si 2. ambarcatiune sportiva cu vele folosita pentru regate, regata fiind o competitie sportiva de amploare, desfasurata intre diferite tipuri de ambarcatii nautice (caiac, canoe, canotaj etc.) din <fr. régate, it. regatta.
Yacht Club Regal Roman a fost infiintat in 1921 la Constanta, apoi transferat la Bucuresti si pus sub coordonarea lui Ferdinand I, care a devenit primul comodor al acestuia. De prin anul 2 000, daca nu ma insel plus-minus o zi sau un an, a reinviat si in 2 011 am fost si eu invitarisit la Ateneu Palace, unde mult ne place, la nu’s ce maslu aniversar de catre unul dintre organizatori, bun prieten. Orice sereleu care are in denumire cuvantul “iaht” la asta trebuie sa se raporteze, caz doara nu suntem o tara plina de moftangii proprietari de asa ceva ! Iar o pravalie de ast tip cu sediul la Cimisoara este muuult mai penibila decat a treia Europa ! Ca o asa adunatura este poftita de momaia de la Cotorceni sa bea un suc sau o apa borsita si sa rontaie o grisina nu mai are nevoie de grad de hilaritate, e ridicolul absolut !
Astia suntem, mamaliga cu sampanie Moft, “un cuvant spune tot, Mott !”. Nu avem dupa ce bea apa, dar ne etalam in “jarpale de matase”, vorba lui alde Buni. Cimisoara are o garla pe care numai iahturi s-au dat la vale-deal, ce sa mai spui ?! Si ce sa spuie dumnealor demn de enteres ? Bine, pentru cineva care ar pricepe oarece din mersul lumii, dar tare mi-e ca Trabantul national nu-i in stare sa descifreze nici Mersul Trenurilor ! Se zvonea candva ca ar hi pusa la Cultura fata lui Pellea, actor de partid si de stat foarte bun pana sa se maimutareasca in Nea Marin, susa pronuntata si cam sechestrata de umor, cel putin dupa parerea me. Aia care scrie “miam” ca pisica ! Chiar asa, am dat de fundul sacului ? Bine ca am scapat de Irina R., ailalta creatura de la tembeliziune, fata din ciurda de specimene moldave pusa in miscare de modestul comentator G. Elisei in studioul lui territorial. Una si una !
Societatea asta civila, o aiureala si un fel de hipnoza imprumutata si dansa, are un haz acolo unde lumea este inchegata, oranduita nu la noi, unde-i “nedospita”, cum zice Nenea Iancu, de secole. Cativa ametiti care se inregistreaza si ei si inhaleaza fonduri de pe la tot felul de pravalii mai mult sau mai putin secrete si sau discrete nu inseamna nimic-nimicuta, niste latrai la luna. Macar de-ar avea vreun talent in ceva, macar de-ar avea voce si-ar latra melodios !
Oligoelementul Base, “cel mai prost om care a traversat vreodata Calea Victoriei”, apud Nea Fane, impreuna cu echipa lui de vuvuzele, avea ceva direptate cand isi radea de invatamantul romanesc care scoate tinichigii si ospatari. Pai, asta sunt si ozeneurile sau oengeurile cu pricina, cum le zice lor. Un fel de-aia care-ti bat la poarta sa-ti vanza Biblii ! Si care sunt tunsi regulamentar si prin interior si prin exterior.
Aici pun de-un asterisc. Am, posed prieteni navigatori, ofiteri de marina, lupi de mare cum vreti sa-i intitulati, care-mi spun ca exista si oameni extrem de seriosi in domeniu, nu numai lepre precum cel indicat la nordul paragrafului de mai sus. Imi amintesc o discutie cu Francois Pamfil, un excelent privitor de subtire, un om extrem de inteligent chiar si in pictura pe care n-a prea executat-o. A avut intentia sa-mi deseneze candva o coperta pe care atat de mult a chibzuit-o incat n-a mai reusit s-o coloreze. Vorbeam despre Milica sau Emilog, cum ii spuneam noi, alta leguma nefolositoare pe scena politicii romanesti din ultimul patrat de veac si zicea mos Francois : “dom’le, de profesori de geografie de-astia am mai auzit, de ala cu vulcanii, de altul care facea harti prin anii ‘500, de ala care a plecat de nebun si-a rasarit in India si inca de vreo doi, trei, dar de asta n-am auzit neam. Si daca n-am auzit inseamna ca nici nu exista”.