Moduri de Existență

1. Auzi dumneata, „are un gust conforting”. Ceva asemănător cu zisa șanteuzei ăleia basarabence, Râmeș, care era mai pe „meinstrim” decât Brâncuși! Introdusă în scenă de ministrul cela al inculturii, care se zice că de-abia își luase bacalaureatul. S-au lovit de încredere și au căzut în gura lăcomiei de publicitate bezmetică toți infuențăroșii ăștia de deservesc publicul. Am văzut mai nou „Adrian”, ăla de-și scria memoriile pe piatră, personajul unui roman excelent al unui membru al Academiei Franceze, femeie. Hadrian, bre! Nu Adi, Adiță, de la scara H. Ora Haș și un sfert. Când au mutat sarcofagele ălea prin Cairo și le-au plimbat pe străzi, ți se făcea pielea de găină. „Trece prin fața tribunei regimentul zece Dorobanți, colț cu Dacia sau batalionul unșpe bis de cărători de multe”. Trec Ramses II, Amenhotep I, Hatșepsut, Nefertari, Tutmosis III, Seth. 22 de moaște de trei mii de ani și ceva mărunțiș de vreo trei secole. La engleză, limba a doua în liceu, ne corectau profesorii când trânteam câte-un „Byron”, „Lord Byron, nu Byron, că nu ați fost colegi de cameră”. A Lorzilor Cameră, doar nu de cămin.

De inghe a ieșit, oameni buni, meseria asta de influențăr, influențăreasă? Din ce hăuri de neant meșteșugăresc și de servicii? Servicii de prestare, că nu cred că de altceva, Doamne ferește! Toți tembelii ăștia care hoinăresc hai-hui, probează scaune prin cârciumi sleite nu sunt, cred, în stare să propage metehne și semne subliminale.

Influențăroși. Ziarici (apud Răzvan Boanchiș). Numeros public. Că presă nu mai există de multă vreme, de la căderea în net a mai tuturor gazetelor. Iar televizie nici atât, mai ales după epidemia de canale și canalizări de garsonieră și de blodogoreală.

Acum, mass-media sunt înlocuite (media sunt la plural, pentru cine a mai apucat latina în școală și a mai trecut și bacalaureatul!) de rețelele sociale numerice. Un întreg ecosisistem de utilizatori și producători de la domițil. Spațiul nostru informațional și comunicațional a fost invadat de GAFAM, acronimul pentru Google (Alfabet acum), Apple, Facebook (devenit Meta), Amazon și Microsoft. Toate astea cinci au investit în 2021 peste o sută de miliarde de dolari în filme, seriale, transmisii sportive, în comparație cu TF1, M6, Canal Plus și France Television, care au investit șase, ca-n blestemele lui Arghezi! 71% dintre americanii cuprinși între 15 și 34 de ani nu folosesc decât rețelele sociale. Iar în Franța, abia 1% dintre tineri mai ia câte un ziar.

Și noi ne întrebăm unde se duce Tăntălan sau Tontalan ăsta! La „trei virgulă paișpe”.

2. Și atunci ne mai minunăm de scăderea vertiginoasă a conținuturilor, că tot sunt ăștia creatori de așa ceva. Ne mirăm de spectacolele de la Oscar, de-un penibil de iarmaroc. Și ăsta era mai serios cândva, nu la fel de scorțos precum Cannes-ul, firește. Sau ca Veneția. Unde și acolo Bienala aia s-a dus în bălării. Dar și Cannes-ul s-a dus pe copcă, mai ales după 2000 încoace. Oare de ce mi-a rămas mie la suflet Gene Hackman? Deoarece Sperietoarea și Conversația, ambele Palme d’or – al doilea făcut și scris de Coppola. Și ce ecranizări: Blow-up, după Cortazar, sau Toba de tinichea, după Guenter Grass! Și aici, noi cu traducătoarea de videocasete I.M Nistor – Industrie! Care se dă de criticeasă de filme de casă.

3. La influențăroși a reapărut de la naftalină Fonta, instalator de țevi sudate, o potaie din haita gunoiului de Petrov, pardon de expresie! Fonta ăsta fusese ceva consigliere sau agent de stradă. La așa stăpân, așa lătrău. Ia el atitudine în contra unei zise de scandal a unui nene, că noi suntem un mod de viață! Straordinar, mai mult ordinar. Lasă-i, jupâne, pe ăia de cancanuri să se ocupe de cestiune, nu vei fi vrând să scrie în Scânteia?! Mai apăreau răspunsuri de-astea, dar erau virate la „România literară” și încredințate lui Gogu Rădulescu, precum aia cu „Delirul”. Îmi spunea Crohul că „Marin credea că ăsta e cel mai bun roman al lui!”.

4. Mai e ceva de observat: umflarea în pene. La Halep săriseră toți că musai reintră în circuit și în clasament. Nu, taică, se pare că o ia de la capăt, de la locul 1814! Întâi o pornești de la start, de la zero, joci, lupți, câștigi și apoi emiți pretenții. Iar în tot felul de cioclopedii, nu numai că ne miruim cu oloi de palmier de la Cannes, dar îi mai și micșorăm pe vecinii noștri. De-o pildă Ghiorghi Gospodinov, bulgar născut în 1968, un foarte bun prozator, dramaturg, scenarist considerat de italienii de la Repubblica „un Proust al Estului”. Scriem că a fost tradus în 23 de limbi – 40 de fapt – și că a înșfăcat un premiu important – două mari de tot, International Booker Award și Strega, pentru strănezi! Parcă și neica Zaharia îl trimisese pe Darie prin vreo 40 de limbi, și pashtun! Ne e teamă să nu ne-o ia bulgarul înainte la Nobel?