Doamnelor și domniilor voastre, noi nu știm nici să facem statui, nici să preparăm clovni. Nu avem imaginație nici în poreclele de virtute – Zâna, Slugoaia sau Slujirea, Regele, Briliantul, Mourinho de România, Chemarea sau Uitarea, Nemărginirea, poate Marea etc – nici în arătările de rigolă – Bot, ăla încleiat la vorbă și la minte cu numele lui Nea Nicu etc. Nu știm nici la reclame, că și acolo tot feciori de securachi evoluează.
Cum poți invita la vaccin cu un filmuleț morânglav din curte de la Zoia, cu o tămăduitoare de pangar și care vrea să simță miros de cretă? Păi, la talieni te îndeamnă Mancini, Donnarumma, Amadeus ce tot conduce Sanremo, olimpici de aur, actori, cantautori, balerini. Puneți-o pe Lipa, a mai performantă femeie-sportiv băștinașă, pe Nadia, Năstase, Hagi sau pe cel mai cu adevărat performant sportiv român, Ivan Patzaichin. Sau pe Năluca Curcan, că așa ceva nici nu există, ca-n bancul cu ardeleanul și girafa. Sau pe Feștechiu ăla, de la OTV, ăștia măcar aduc râsul de lungă durată și în formă continuată. Sau pe aia cu moșia de la Nani-nana, că tot a scăpat de coșmarul de sechestru! Ce credeați, Coana Justițea e netransmisibilă?
Năluca Curcan ne recomandă pâinea de la Sighii. Pâine de țară, greoaie, prea ca la țară. Precum și oul de șaizeci de lei. Oul de cuc sau oul de șarpe. Sau oul lui Columb, oul de gleznă. De cum se trezesc, aceste bunuri naționale se-apucă de cetit mercurialul. Își grăbesc rutina și fac piața relativă, deși se pare că șăd la Capitală. Cu chirie au ba, chiria e chelie, se știe, mai ales când e plătită de popor. Niște pacienți în stare de incontinență și inconștiență verbală lăsați în libertate, asta sunt miniștrii noștri ai muncii, solidarității de râsul-plânsul și de economat. Se laudă cu teancuri de reforme inutile și aberante, fără cap și pajură, cum e asta cu salariul minim. Sau cu dactilo-digitalizarea. Aud și ei pe la Radio Șanț sau pe unde mai ard gazul și nu-i bagă nimeni în seamă, prin debaralele evropenești sau pe la lift la Bruxelles și hop, la războiu. Cum se înfoia Bușon ăla sau Bișon, ieșit din mâlul neantului – l-am auzit vorbind mizerabil engleză, mult, mult mai prost decât omonimul meu – că nu se mai poartă, Coane Zahario. Dar creierele spălate, impecabil de curate, se poartă, băi, perdantule? Că ai fost veșnic catindat ca ăla cu măseaua din D’ale Carnavalului.
Ce complexe au copchiii ăștia ai ploii, de bună purtare a amiezii și de întemeietori de vată de zahăr! Unul, Zdrulă, a inaugurat inaugurarea unui cablu, căci podul de la Brăila la Măcin e inventat de un brăilean, parcă Tudose, care chiar a vrut să scoață bacul dintre ele. Sau alt spălător de scrumbii cum zicea Trăienel, de punte și de putină, cu Drumul Faimei, Walk of Fame. Păi, mai avem câte unul acilea, la Cocorul și altul pe faleză, la Mangalia, așa inventăm noi ceea ce deja s-a descoperit dă dămult.
Două alte cestiuni au același izvod, Chefereul, și sunt scoase cu forcepsul din tufișul deshidratat al gândirii naționale. Chefereul ca patimă, ca instalație și ca pasarelă. Nu vorbim despre Grivița Roșie, Locomotiva, Teatrul „Giulești” și Realul lui Moțu și Gigi Stanca. Alea-s aleatorii, stări de podoabă, fleacuri de bucurie, motive de prietenie. Nu, tată, prima e Chefereul ca instalație, care ia foc mai abitir decât spitalele lui Vlăduț cel Mult Bleguț și doi, ca pasarelă suflecată de trece șontâc, te duc, te-aduc, prin Ooropa dumitale! Ambele sunt înghesuite în aceeași aroganță de neam prost și de trotinetist, două comEdii de bâlci. În prima căsuță același zevzec de spune regulamentar și inept că nu e mare lucru dacă stai o noapte în câmp, ascultând greierii terasamentelor este confirmat în foncție. Pentru privatizarea locomotivelor, citește furgăsirea lor, idee neghioabă scoasă din forfota înțelepciunii de melc a unui prostălău de-a fost și el într-o excursie cu grupul, în circuit. Privatizarea șinelor și a gărilor este o găinărie inventată în țările de rom și de vanilie. Adică locurile prin care au executat și flăcăiandrii noștri vreo postliceală de scufundări. America, de la care luăm lumină și fiare vechi, nu are trac în chestii de-astea, are Amtrak. Am oricum mai multă bibliografie decât pocinoagele astea umanoide, căci posed prospectul „Transporturile în SUA”, lansat la expoziția româno-americană din 1963, de la Pavilionul H din Herăstrău.
A doua glastră cu flori de plastic conține cocoșeala unor tembeli de la CFR Cluj. Asta este fosta Dermata și astăzi arată ca o scrobeală cu jucători măzgăliți de iscusință de mâna a patra, aia moartă. Ei au parcurs chinuit etapele preliminare, alea de dinante de turul întâi și au luat-o copios pe coajă de la eternii noștri nași, sârbii, adevărații brazilieni ai Balcanilor, după cum se știe. În loc să pună capul jos, cu modestia necesară unui calup de netalent, se rățoiesc la presă că le sare la gâtlegău. Ei or fi ăi mai prima în șampionatul nostru comunal, dar afară sunt zero. Ca toți cei pomeniți mai sus, fie-le amintirea un hârdău de amnezie!
