Metalurgia elementar alimentară

Watson. De ce vorbim noi mereu și pe stecla tembelizaurului despre un aliment de substituţie, nonvegetal prin vegetal, nonorganic prin organic, prăjit prin fiert sau la cuptor etc, de parexamplu? Ca la Levi-Strauss, nu ăl cu blugii „albaștri”, ci ăl cu „Tropice triste” – după cum am spus odată și o mai spun o dată, un roman foarte bun. Cum ar fi inutilul pateu din soia sau și mai dihai insipidul lapte praf, care înlocuieşte laptele naturel? De fapt, ca bun cultural, tot ce înseamnă media este profan, de mâna a doua, surogat, cafea cu înlocuitori. Media nu transmit (aşa s-ar face acordul corect!) niciodată direct, deşi mimează deseori acest lucru, ci prin intermediul celebrului cadru, care poate fi strâns, larg, inventat, comandat. Ele au obiceiul să interpreteze sau să intervină în derularea evenimentelor. Mai ales să citeze o cireadă de „specialiști” și de „experți” aflați la pensie sau în transă, în treabă. Aşa după cum bine observa Baudelaire, nici peisajul nu există aievea, ci se datorează privitorului şi bunăvoinţei acestuia. La alde noi, treaba aiasta se face ca întotdeauna otova, heirupist, prin lozinci şi prin decrete sau ordonanţe de urgenţă.  Atât ştim, atât rostim. Eminamente agrar, din inima pateului semeț rostit și fără niciun gust. Acum trecem pe mălai de greieri și pe sâmburi de muscă bețivă.

Trecem – mai grav – prin facturi insolente. Trebuie să fii zdruncinat rău la tărtăcuță ca să ceri un preț de azi pentru marfa de ieri. Noi am plătitără un rând, ce mă interesează că acum kilul de roșii nu mai e trei lei, ci opt. Ce-ai vrea, să-ți dau îndărăt diferența pe anul trecut? Huo! Speculă ordinară și la ordin, așa se numește asta, întreținere zilnică a stării de anxietate deloc pitorească. Toate telejurnalele fac cu ochiul la ascultătorul privitor, cititorii ăia anonimi de promptere și de contoare se cred în Pantheonul sau în Olimpul mediatic, până şi bietele uşiere ale ştirilor – fătucile celea de deschid pliscul o jumătate de minut despre căderea galopantă a zăpezii în staţiile de benzină – se asortează hilar cu ţinute de gală şi cu ocheade încruntate. Totul este „scandal uriaș” și pasare a nuclearei. Pendulăm nonșalant în șlagărul nuclear ca niște biete făpturi cefalopode. Vorbim numai despre răzbel de parcă am fi fost o țară de învingători. Noi nici la fombal nu mai batem pe nimeni! Minerva Traian a ieșit din căpățâna lui Zevs, din alde „Cașchetă” ce ați fi vrut să iasă? Un izbuc, un gheizer, un allegro mostruoso de mătreață. Suntem anormal de penibili și ne mai și lăudăm cu performanța de a fi egali Angliei, debarcată și aia din prima categorie la asta cu os, de-a doua, a noastră. Din care avem mari șanse să ieșim la categoria „adidași”, tacâmuri. Cu dureroasă surprindere aflăm că suntem fix nimeni, că nimeni nu ne vrea nici măcar în Schengen, darmite să ne ia la sân, să ne înfieze. Stați să vedeți dacă mai face potecă alde nea Carol al Treilea pe-aici, pe la noi prin bătătură, dacă vine să mai dea la găini sau să ne mai mulgă Istoria! „Nu ți-e rușine să bagi mâna-n nas!… șezi frumos! Te vede madam Carol!”.

Noroc cu subofițerul Zguran, care ne anunță năprasnic faptul că e mai bine să fii bogat și cinstit, decât murdar și onest. De-aia se duc și se deduc ăștia la Palavrament, fiindcă nu au nicio meserie și vor și ei o închiverniseală de seară, cu șofer la scară. Coana Safta plină de fumuri de cuhnie și de nebunie. Sau Borhoș /Boloș, de vorbește spilcuit de parcă nu ar fi absolvent de industrial din marele municipiu Huedin de Vale. Tăți sunt prefesori, advocați, teleptuali ca alde Ciurcă, au vechime în munci gospodărești, nu sunt agramați și făcuți la fără frecvență, fără folos ziceam noi, pe vremuri!

Și a proposito de Istorie. Sar politic și incorect niște hămăitori de savană la fizicul profesorului Marga. Pe dumnealui îl cunosc din paginile revistei „Tribuna” încă de dinainte de ’90, când scria despre Habermas și despre Jaspers. E profesor făcut la timp, rector, știutoriu perfect de nemțească, prieten și găzdoiae a Merkeloaiei, căreia i-a dat și un titlu de H.C., ministru în două guverne. Sinceramente, politica dânsului nu face parte dintre preocupările mele, nici manualele alternative dar este un intelectual, poate cel mai ce dintre ăi îmbibați în structurile Puterii. Și cu zece clase pesta rândașii minții. A emanat o opinie care nu e voie, mă-nțelegi! Naratori diferiți au sărit la țanc, la sonerie și la gâtlegău. Cineva i-a numit, corect de altfel, păduchi, fiindcă ăștia ies în frunte. Un bastard inept și mahalagiu, un istoric exantematic de televiziune, nici măcar de „Magazin istoric”. Ce să-i faci, neam nedospit, adunătură de damfuri abisale, teancuri de peisaje legate cu sfoară!

Tot despre Istorie. Nu-l cunosc pe Turturel dar îl știu pe tată-său, de ne fuse și vecin de scară. Să fim calculați, domestici și la locul nostru: ghicirea Trecutului se face în emisiuni teve proaste, pe detalii, pe emoții, nici măcar pe statistici. Nu se analizează serios nici cadrul, epoca, nici contextul, nici mentalitatea. Propagandă ațoasă, grețoasă, adunătură, peisaj derizoriu și viteaz după bătălie.