Măzăriche pe cozorocul orizontului

Pe tot ce punem mâna, am tot spus de la CPUN încoace, tot ce atingem, tot ce organizăm trage iute la Caragiale, nu se poate, nu avem altă şansă. Când am luat parte şi eu la decernarea unor premii ale unei reviste de umor, „Moftul Român” intitularisită, a spus alde epigramistul-senior Quintus-Fleaccus Securistus că avem Realitate de prizat, dar nu-l avem pe Nenea Iancu.

Eu am zis că şi dacă ar fi Nenea Iancu acum printre noi, aici, la aceeaşi masă, nu l-am invita, am scrie o petiţie să nu-i dăm voie să vorbescă sau să-şi dea demisia din presă şi altele şi mai graţioase şi mai spaţioase. Aşa cum se întâmpla atunci cu MŢR, „Muzeul Ţăranului Român legionar cu capitala la Bernea”, aşa scrisesem prin anii ’90 şi un prost de copchil care a dispărut între timp din cartea de imobil m-a înjurat la telefon. Se făcea că se făcuse, întocmise o listă de demitere a lui Giurescu, întocmită tot de-o muscă liberală și tot securache, o apă de ploaie. Aşa se întâmplă acum, se ticluiesc alegeri, se mimează renumerări de urne cu cenușa votului, se dau concursuri de împrejurări, căci iese cine trebuie să iasă, apoi se contestă, se revine, se dă în judecată, se repune pe post, se pupă pe portofel etc. Bâlbâieli, zbateri, târâri, fitile – dezlânate și confuze. Prostie vastă peste mușamaua plină de mușiță neo-liberală.

Şi multă paranoia la purtător. Toţi se cred cineva. Vorba unui bun prieten, la volan, la manetă, la cârmă, la manşă, mai abitir după ’90, când această boală a explodat disproporționat. Am avut o alternanţă de tipul un şmecher deștept și precaut, un prost, un ticălos vituperator și aranjor, un prost etc. La toate nivelurile, la toate palierele, peste tot, la toate întreprinderile, şi la cele mai mici, de țară și de familie. De sus în jos, și din ce în ce mai jos. Că tot aminteam CPUN-ul. Ăla rămâne de referință. Ce oameni și ce vremi! Până și alde Dinescu, bufonul primului secretar de județ, avea haz pe-atunci. Mi-aduc aminte că le-a dat cu tifla țărăniștilor aflați pe cai prea mari pentru capul lor spunându-le adevărul în facies: securachii sunt egal împărțiți și la Stânga și la Dreapta. Atunci se provenea din deținuți politici și din frustrare, acum se provine din șmenuri și din burse externalizate. Atunci se fura avutul obștesc pentru vile cu mansardă. Acum se fură avutul obșesc dar pentru of de fițe, aoleu și off/șoruri ! De-acolo ies tinerii lupi, ca păduchii în cărarea de pe mijloc. Metoda liberală: jaf, intimidare, corupție, în caracterizarea lui  Vinea. Niciodată partidul Brătienilor – nici ăia niște lumini, doar primii ceva, acolo – nu a ajuns la fundul sacului ca acum. Atâtea țoape năprasnice, atâția băietani de suburbie și atâtea cefe de taur n-au avut niciodată. „Lucovid” ăsta, cum îi apăsa pe prenume un subofițer cu dungă pe buletin, nu are nicio legătură cu burbonii, poate cu bourbon-ul din pahar; ăsta e nume de Rodovică, fată-n casă trimisă din Ardeal la stăpâni, la oraș. Un subinginer agramat. Ăsta e nivelul de trecere peste calea ferată a moștenirii de la Florica lui Tomazian. Mofturi de uzurpator exaltat. Acest individe are o mutră profund tristă şi dezafectată de inteligenţă. De ce s-o folfasina ‘mnealui printre noi sau cu care scop? Tot ce spune ăsta e tâmpit din start, până şi „bună ziua” sună spart, dezaxat, afumat, răgușit, murdar.

Pe lîngă specimenul de mai susică mai sunt nişte reactivi psihoactivi permanenţi, ca permanentul tovarăşelor din cc-ul de dinainte. Ne obosesc cu prezenţa lor lată și gângavă alde Cazzu, Amnisie, Țurcan, Zdrancă și alții care cârâie prin cârpă. Cu Tide, nu Dide, nu s-ar putea scoate murdăria asta ?

Vă rog să observaţi traiectul ridicol al gubernului în foncție: copiii ăștia de trupă au fost lăsați repetenți, prin moțiune, și apoi de milă, de pandemie și de silă au fost amânați să steie acoloșa până la toamnă. Amu se pare că le place, deși au început a se da afară între ei, precum cucii din cuib. Din cuibul ăla de unde le vine găinațul retoricii ! După cum gunoiul de Băsău nu a fost ales niciodată, ci pus cu mâna, așa și ăștia. Iar acum, cu 20 de procente din 30%, o cincime dintr-o treime prezentare la vot, nici nu merită vreo măslină sau vreo atenție.

Şi, mai mult, tot scriem şi rescriem la Istorie, compuneri pe maculator, că oricum nu ne bagă nimeni în seamă. Ne înţolim cu frac, dar ne încălţăm tot cu gumari. După mine, România modernă a fost făcută de Cuza, de Kogălniceanu, de Brătianu Unu, de GO. Și mai abitir de Caragiale, căci Eminescu e un blestem prea înalt. Din aia postmodernă văz că pleacă toţi. Și se întorc sub formă de Mini-Calamitru, acest maidanez de stână și de zer.