Am mai spus-o şi sunt încrezător în ceea ce am observat şi afirmat: trăim cele mai imbecile vremuri din toată Istoria românească, de la Litovoi şi Menumorut până în prezent! Oameni de mai proastă calitate decât cei de acum rar a se fi fost născut în spațiul carpato-danubiano-pontic. Şi mai hrăpăreţi, mai neamuri proaste. Şi americanii anilor ’20 erau la fel, analfabeţi, dar purtau pălării borsalino şi cămăşi albe cu butoni.
Toţi nou-îmbogăţiţii se cunosc între ei şi se recunosc de la o poştă, după faţă, după mers, după salut, iar slugile, arendaşii, grăjdarii vor să hie precum ciocoii ajunşi. Este o exacerbare a eului, o contaminare a existenţei de mahala şi o eliberare forţată a individualismului de vitrină, nemaintâlnite niciodată în spaţirul nostru. Și depilează sau debitează, că nu mai știi cum se zice, idei dezgustătoare. Idei, pardon, bolboroseli de frizerie cu aer grav. Dobitocii de ghinărari se bagă-n seamă cu vorbe dezagreabile de școler de clasa a patra. Vor poliție melitară, că tot au auzit ei la cazarmă că e răzbel cu virusul. Anal/iștii își întind umbra leșioasă prin studiouri și țâșnesc o fântână de inepții. Năluca de la Muncă, aia cu televiziunea din Hunedoara, HD, a descoperit dosarele peșin. Cel mai surprinzător de întunecat s-a dovedit un alt repetent, care a elucubrat o vorbă suculentă: marea e spațiu public. Înțelegeam mareea, că aia dezvelește ce nu te-aștepți, dar nici așa! Eu zic că e și spațiu carosabil! Dar dacă te pomenești că marea o fi Timp, că tot durează. Ai? Sau Ființă, ca Ban Darnea, că se zbate, se leagănă, respiră și e caldă când vrea? Și dansează împreună cu noi. „În mod evident”, „iată”, „atenție”, după cum ne îngână gazetărașii de perete, sepepiști sau seneapiști, că nu-i prea deosebești.
Sistemul neo-liberal se află el însuşi într-o profundă criză, dar noi preluăm otova doar valorile de suprafaţă, formele, bată-le vina! De aceea, în lumea postcolonială şi postrasială ce se întinde peste tot, s-ar putea să nu mai exprimăm nimic al nostru, nimic specific. Mitocănia, care se manifestă şi porneşte de la vlădică şi ajunge până la opincă și până chiar la persoanele cu valvă, parcă așa le spune, ajută la această nivelare primitivă. Foştii ospătari devin miniştri, fostele pedichiuriste devin deputate și senatoare incitante, foştii minusculi agenţi de influenţă devin analişti, foştii zidari devin miliardari de carton presat, foştii informatori cu ora devin schimonosiţi şi apelpisiţi intelectuali siderali.
Un foarte bun prieten şi profesor mă întreba dacă am auzit că unul sau altul sunt demascaţi în cutare carte sau volum de amintiri sau la tembelizor. Nu ştiu, nici nu-mi pasă, dar nu mă miră. Noi, pe vremea noastră şcolărească şi de navetă, deci postşcolărească, ne minunam cum toţi ardeleneii ăştia veneau în Bucureşti, oraş închis de altfel, direct în redacţii pe la Viaţa Studenţească – Amfiteatru, Scânteia Tineretului, chiar Flacăra, pe la diverse case de cultură sau cinematografe şi mai primeau şi apartament prin Crângaşi, de cele mai multe ori. Fireşte, proveneau din familii foarte modeste, ca noi toţi, erau fie copchii de agricultori, fie de zidari. Îşi făcuseră un cerc al lor, mai scriau cuvântări pe la diferite congrese ale uteceului, făceau brigăzi artistice de agitaţie, prezentau spectacole prin ţară, “Serbările Zăpezii” şi multe alte “Cântări ale României”. Pe urmă, sigur că am fost atent la evoluţia unora dintre ei şi mi-am explicat traseele. Noi să fim sănătoşi! Cert este că erau simpatici, cu umor, dar înaintau în pluton, compact, se trăgeau unii pe alţii. Aşa procedează şi acum, nu-i nicio problemă şi nicio taină.
Nu suntem în stare decât să copiem ceea ce fac alţii, să formatăm toate televiziile cu chestii déjà fumate, să aruncăm fie în derizoriu, fie să cotcodăcim ceea ce ni se silabibiseşte, de la Bibisica! Ţară de servicii, neam de slugi!
Şi mai e una. Dragii moșului, mulţi dintre ăştia par dopaţi sau îndopaţi! Cu excepţia ăluia de pare împăiat. Nu li se pune, bre, măcar fiola înainte să dăşchiză gura? Că numai prostii îngălbenite debitează, numai caractere ciupercoase etalează, fără frână, iar când îi apucă pandaliile rag cât îi ţin bojocii ca gondolierii la nota de plată când te depun pe terra ferma! Să hie faza a treia a bolii lumeşti adusă de spanioli din Lumea Nouă? Şi ce caută ăştia în post şi în postură de gestionari şi de gospodari? Postură, impostură, acolo. Chiar și la polițioții ce-și articulează furia funestă pe grumazul unui biet sedentar. Doar scrie dialog la distanță pe spinările lor demne de un Socrate de MAT. Imperturbabili ca lăpăitorul de zeamă din imaginea alăturată lor. Dacă așa arată dialogul, realizați cum ar arăta intervenția fermă? Plus declarația unui purtător de vorbă cum că a fost în limitele sportivității. Un avocat dibaci l-ar încadra pe ăla măcar la crimă fără premeditare, tot vrem să fim ca americanii. Şmecherii galopante şi manipulatorii, monşer!
