LA MOȘI

Toți au terminat cu 10, toți au intrat din prima, toți au avut părinți bogați iar dacă nu, țărani încăpățânați și suciți, duși la canal, niciunul nu a fost membru de partid, deși au lucrat în posturi importante și toți sunt mari specialiști. Neam nedospit, sărac, complexat și de aceea fudul. M-a interesat imaginea Celuilalt și unde ne vedem și noi mai bine în poză. Se pare că la polaci, că le-am tranzitat tezaurul și, deși ne-am bătut și cu ei, ne-am și ajutat, ne-au ținut pe la școală etc. Bună se pare că o avem și pe la turci, chiar dacă prin manualele lor nu ne prea amintesc. În rest, Doamne ferește! Nu e vreo nenorocire, și celelalte popoare fac la fel. Prejudețe, bre, prejudecăți care nu vor dispărea poate niciodată.

Oare cum se va trăi după ce răzbelul de lângă noi se va sfârși? Cum vor trăi oamenii ăia între ei? Într-o lume postbelicoasă și postmodernă? Nici războaiele nu mai sunt ce erau, nici propaganda, întotdeauna binevoitoare cu echipa mai slabă, nu mai e ce era. Se face altfel, cum nici cu gândul nu gândeai. Interzici nu numai relațiile bilaterale, ci cultura însăși, cu totul. Mă gândesc că și invers se poate și am chiar auzit păreri care spun că toată proza americană încape într-o nuvelă de Cehov. „Shakespeare, acest Griboiedov al literaturii engleze”, era o replică dintr-un film.

Apoi chestia cu justițea română, care a spart clondirul și care tre’ să repereze onoarea. Toată lumea, după moda prostmodernă americănească, hop la procest. Procesul etapei! Și ce dacă dau în juvățul județului, trebuie să mai și câștige. Nu vedeți cum se ștrofoacă infractoarea de drept comun Urdea cu toți advocații ăia? Acușica, de ieși pe uliță și strigi că vrei asistență juridică sar trei pe tine, vorba vechiului banc cu Sartre!

Așa cu Ponta, care a chierdut avioneta de London. Musai vacanțele noastre numa acolo se desfac, la Cheia sau la Amara sau la Euforie tușim. Că de-aici am plecat. Mi-aduc aminte cum a răspuns obraznic și penibil unei întrebări banale, cum a votat el în timp. Mereu cu Emilog, cu Băsău și bineînțeles cu alde Rațiu. Eu, în locul lui, aș fi tăcut chitic, chiar dacă ar fi fost așa. Mai ales că Rațiu a adunat 2%, majoritatea de Dreapta l-a votat atunci pe Câmpeanu, 7%, care părea mai consistent. Urât, mai ales că tu, V. Ponta, exiști fiindcă te-a scos din pălărie Iliescu, 85% atunci! Toți vor să se așeze pe râna aia bună, să nu se zică pâs sau pas sau sec! Ăsta-i modelul de echidistanță la români, azi îi injuri pe unii, mâine pe ăilalți. Azi la noi, mâine la voi. Și asta-i peste tot, și în literatură și în artă. Ca la școală: „poate, dom’le, da’ nu vrea!”.

Bunioară actorii sau cantautorii. Doamne ferește să se ducă vreunul pe lumea ailaltă că trebe să intre în cor cu îngerii! Și toți sunt maeștri. Înainte se acordau titluri de-astea, artist emerit, al poporului, laureat al Premiului de Stat, care era substanțial și pe clase. Cu un premiu de-ăla îți luai casă sau vilă la Sinaia sau Bușteni. Acum toți sunt instituție, nume de săli, nu ai voie să zici ceva de mai puțin bine. De atâta amar de vreme, peste treizeci de anișori, tot cucerim Hollywoodul, cancanul etc. Cu primul ne-am lămurit, la Cannes, nu Lacan, mai luăm prin rotație, că și Burkina Faso și Sri Lanka au luat. Tot lipsă de nuanțe.

Și de carte, bre. O ținem langa cu câte-o chestie, cum e asta cu Basarabia. Sigur că a fost evacuată cu ultimatum, dar inițial a fost cedată de turc, căci așa procedează imperiile, nu dau de la ele, din zestea lor. La fel, austriacul, hapsân și habsburg, a luat Bucovina tot de la turc! Ce să mai spui că un ministru de sport și alte dexterități (muzică, desen, caligrafie), maghiar de meserie propune un procent de 40% jucători români pe teren. „Nuu să poatche”, zic federațiunile de spanac. Este cel mai la îndemână răspuns, să nu pună osul la treabă, să ia jucători ieftini de pe la vecini în loc să-și crească juniorii proprii. Fă ca la rugby, dă-le cetățenia! Bine, și la rugby am văzut ce putem, luăm câte un pirat expirat și dăm bâca. L-am auzit și pe starostele de la federația de resort că nu putem să ne pregătim pentru Cupa Mondială, parcă era brațul Cristian Borcea. Acolo suntem din greșeală, a fost descalificată Spania și pe locul întâi era deja Georgia, adică Gruzia lui Stalin, și pentru că feciorul lui Viorel Moraru de la Grivița Roșie e ceva amploaiat la forul care nu contează, nu la ăla cu cele șase națiuni importante. Iar acolo suntem în grupă cu Africa de Sud, Irlanda, Scoția și Samoa și nu vom putea face nimic altceva decât să limităm proporțiile scorurilor cu care vom mânca bătaie. Mofturi de gubernie.

Ca și cu euronews în românește, nu mai puteam noi de asta. Un soi de Soti, parcă mai prost, cu vorbă lungă, nepregătită și cu niște amatori de prin Basarabia. Parcă e Râmeș aia de și-a luat nume de scenă Rimes, Cupa Jules RimeS!