AcasăEditorialStop cadruIstoria ca talcioc

Istoria ca talcioc

„Tânăr şi neliniştit, să faci faţă distracţiei, să-ţi crească adrenalina, furios şi  iute,  agitat şi  deprimat” astea  sunt stările pe care nu numai că ţi le induc  viaţa  şi televiziunea,  dar chiar ţi le și cer, ţi le și strigă necontenit seară de seară, zi de zi, reclamă de reclamă. Totul este “Wow, oops sau okay”,  ehei, ce să mai zici, ca nea Matache Măcelarul din filmul publicitar de-l mai ştiţi, cu mizilicurile meşteşugite!

Singura prezentare comercială mai de Doamne-ajută din ultimele decade de ani! Poate cea mai bună şi mai sănătoasă reclamă, căci toate alelalte sunt la leacuri pentru boleșnițe și pamperși. Și la acest capitol asistăm la mutaţii culturale violente, schimbări de ritm culinar, numai iaurţele şi prăjiturile pufoase din lapte praf, ouă clonate, ca şi celebrul pudding de la bunica, biata de ea, că nu păpa  sarmale şi varză călită, ci somon şi doradă la grătar. Noroc că facem reclamă la jocuri de noroc! Neamuri proaste ajunse, opulenţă de neamuri proaste, etalare de armonii deşănţate, am mai spus-o de mi s-a acrit. Plus o grămadă de accesorii ce nu fac nicio trebuinţă. Formate vechi, de dinainte de ’90 („Le juste prix”, Prețul cel bun, traducere iscusită de altfel; Roata Norocului, întrecerea pe familii ghidonată de alde Cabral – în ediția pe care am văzut-o la întrebarea „ce se mănâncă, pardon, cu pâine deși nu se mănâncă, pardon, cu pâine?”, mai toți au răspuns paste, macaroane, cartofi în loc de bătrâneștile pepene  și struguri. (Oare mai face cineva azi mâncare de gutui sau de perje, ca-n Două loturi?). Să răsuflăm nițel.

Peste tot, oameni buni, pe toate canalele şi canalizările teve – excelează aici , fireşte, Kanal Deh, dar și Antena 1 și Stars și chiar Proștii/și câștigi, cele mai trash televiziuni locale – voci ţâvlite, ţâvluitoare, ţipătoare îţi răsucesc mintea. Bazar de sunete şi de imagini care aduc cu sine remedii de trezit somnambulii sau de adormit în picioare. Ce mai, o lume haotică, violent colorată  şi consumabilă,  cumplită risipă de orice şi chiar o insultă la adresa bunului simţ comun. Mereu descoperiri, cu voie de la Agie, analişti de investigaţii fermecate şi fezandate întâi de serviciile de masă. Când îi văz pe ăştia, specialişti în demascări, generali/micimani de popotă mă apucă sughiţul, parcă sunt procurorii din anii cincizeci. Pe care nu i-am văzut decât în documentare, de altfel. Şi emisiile alea, de dezvăluiri de cantină și de discuții politice de malul șanțului, de  parcă sunt tractir de vorbe! (Ăştia toţi, ca şi “elitiştii” de export, au fost desemnaţi/desenați cu şublerul şi cu creionul chimic şi s-au tras ca mărgelele, unii pe alţii, ce s-o mai lungim. Specialiști și elitiști. Ar trebui eliminate, zău,  din inventarul nostru casnic toate telejurnalele care nu aduc nicio informaţie, nu te învăţă nimic-nimicuţa. Și ălea sunt manelizate.

Apoi mofturile de rigoare. Caliban, un fel de premare, a vrut să treacă la înghesuială pe cutare listă de orașe-verzi. A fost rejectat, căci orașe de-astea bio nu înseamnă doar un munte de-alături. Înseamnă clădiri dezafectate transformate în biblioteci în aer liber și parcuri. Mai moare și de grija unui aeroport, un fel de Pavilionul H mult mai urât. Parenting. Alt idiot ne explică el cum se aplanează conflictele de la joacă în șase sași sau pași. Îți descoși odrasla bumbăcită, vezi cine e vinovat și trebuie să regrete etern, te duci la celălalt plod, încerci să-i explici drepturile omușorului și-i spui că nu-i frumos etc. Bre, dacă te duci la ălălalt vine tată-său și-ți trage o smetie de nu mai vezi drumul către casă! De unde iau ăștia lumină, oameni buni, de la amerloci? Că la ăia e semplu, se rezolvă cu chistolul-mitralieră. Parisul Franței – „Primăria Franței”, spune o uafă de la Radio Colonial, Erefi cum zițem noi – organizează JO de la anul. Cu o deschidere pe care au ambâțul să o facă precum nu a mai fost vreo alta, fapt pentru care vor să mute vreo 600 de cutii de-ale buchiniștilor, anticarii Senei. Da, sunt în patrimoniul și farmecul Capitalei. Cărți de colportaj, gravuri, chestii de ocazie.

Cutărică semnează o „tribună”, ne informează aferat o tanti care arde gazul pe-acolo, cu vorba gâlgâită, ca o prună gâtlană, ca să bată accentuat în ăia ai locului. „Tribună” are aici sensul unei opinii venite de la cititori. Un soi de „primim la redacție”. Nu știu dacă nu cumva la ei, piață libertină, se și plătesc astea. O foaie de pripas și de prisos a unui seralist din Buzău, franciză, că acolo unde apărea nu mai apare, tot cată disidenți și urmăriți, deși mai toți despre care vorbește dobitocul ăsta la borcan erau personalități ce se manifestaseră cu aprobarea Regimului. Altă boccie de la o prăvălie de spălat și curațat și transformat criminalii de legionari în eroi ai luptei pentru pace se dă pe furiș la Ralea, Călinescu, Vianu. Vezi, fătucă, de treaba ta, nu te amesteca printre oamenii mari! Zdrelinschi ăsta de-acum, peste 10, 20 sau 50 de ani cum crezi că va fi perceput: erou sau criminal? Complexate creaturi. De ce e nevoie de asemenea maculatură? Și știți ceva: până acum nu s-a ițit măcar de-un Traian Șelmaru!

author avatar
Nicolae Iliescu Editorialist
colecţionar de cuvinte / sincretist / navetist / corector / aranjor şi degustător de texte / doctor docent în ştiinţe umanoide şi boicotangiu vigilent / găsitor de întrebări enervante / foarte responsabil dregător de salate / utopist relativist nonactivist / soţ şi fiu afon dar fin ascultător