Își mai amintește cineva „Nota zero la purtare”? Piesa de teatru prevenitor proletcultistă scrisă de tandemul Stoenescu/Sava? Caut Stoenescu și-mi apare un pohet, necum autorele respectiv. O. Sava știm cine este, l-am cunoscut bine, autor de scenarii juste și tinerești. Și de Val-Vârtej, compilație mult izbutită scoasă din cărțile de aventuri ale copilăriei și tinereții.
Am cătat apoi și m-am și disputat cu critici de teatru: Regina mamă, piesa de ultim succes a unei mari actrițe, Olga Tudorache, a fost începută la Teatrul Național pe vremea cuplului directorial Fănuș Neagu – Mihai Ispirescu avându-l în distribuție pe Doru Popescu. Ulterior, după moartea actorului întors de la Paris și amic de-al lui Delon și Jack Lang a apărut provincialul Bodochi. Absolut nicăieri nu scrie așa ceva, sursele tac. Tăceau o vreme și nu-l aminteau nici pe Nea Fane, ultimul scriitor important director al vreunui teatru. Aud că este o lege stabilită de Calamitru pe măsura lui, la mintea lui, că doar actoriceii au voie să hie directori de teatru. Auzi dumneata, probitate și regulament! Strigătorul de detergenți vătaf pe viață.
În 1999 mă aflam în sala Ateneului la decernarea Premiilor de Excelență – cred că prima ediție, „câștigată” de Andrei Șerban. Eram cu Miha, cu Moțu și cu profesorul Eugen Simion. Din sală s-au ridicat și au plecat Milică Constantinescu și un gradat superior, unul numit Degeratu. Începea bombardarea Iugoslaviei, dar nu era facebook.
Lucruri petrecute alaltăieri, nu poimâine, care nu mai prezintă enteres și care nu sunt consemnate niciunde.Totul se reduce la cincinalul din 90? Dar avem și inversul sau reversul monedei. Toți sunt de famelie bună, în general liberali, chiar dacă ușor verzi și poate chiar șefi de cuib, cum știu eu un prefesor. Apropopo, se dau de famelii de profesori, de liceu cel mult și de provincie, niște constructe recente, componente noi, șlefuirea dascălului de odinioară, Vasile prins cu arcanul la oaste. Dacă pe la sfârșitul anilor 30 aveam 1% (un procent) absolvenți cu bacalaureat! Înainte vreme nu făceau sanchi studii că nu-i lăsa partidul-stat, acum picau și cu 8,50, unul n-ar recunoaște că a picat cu 2 sau cu 7,25. Niciunul/una nu a fost membru de partid-stat, PCR, pisiar, că iar e la modă! Așa ne inoportunase un nene pe Nea Fane și pe mine la o întâlnire cu cetitorii, că el, acela, nu fusese ca noi. Eu fusesem din anul trei, după mulți foști colegi, deveniți acum anticomuniști de neomenie și de hârtie creponată. Nea Fănuș a fost direct: „bă, noi nici nu primeam orice prost!”. Trădare a generoșilor, monstruoase coaliții, lovituri de stat au tot existat de-a lungul și de-a latul scurtei și nedospitei noastre Istorii, dar răstălmăciri și uitări ca acum nu cred să se fi întâmplat nici în proletcultism. Vezi cazul cel mai clar 23 August, ba insurecție, ba revoluție, de cade acum în cârca fostului Rege. Sigur că au fost și comuniștii, presați de eliberatorul de la ușă și de-aia Stalin i-a dat Ordinul Pabieda, fiindcă i-a deschis drumul în ogradă! A fost o capitulare, am cerut statut de cobeligeranță, Stalin nu s-a opus, dar a fost contra…RSS Ucraineană! Asta-i Istoria, nu se poate schimba, se poate doar reciti și reinterpreta.
Atâta mizerie umană nu s-a deșertat niciodată în societate. În primii ani de după 1990, deși părea cât se poate de ridicol, trebuie recunoscut că avea nuanțe de hazliu în dungi ca soața să nu-i facă soțului personal chiftelele lui marinate, fiindcă ea era țărănistă și el fesenist sau vițăvercea. Cu timpul s-au mai estompat ridurile tinerei noastre democraturi antimeritocratice și a venit perioada bășească, de departe cancerul Istoriei noastre. Sigur că Hubărnațl al meu, feblețea mea, este și mai dihai, dar măcar nu face absolut nimic, nimic consistent, nu are cum și cu ce greși. Manechin, manechinen pis, pis, pis, te-am virusat az’noapte-n vis, pis pis de complex comercial de oraș agroindustrial. Dar toată Istoria este dăulată și degradată de o propagandă neghioabă care, în loc să redreseze moral oamenii, îi aruncă orbește în trufie, zavistie, mânie. Dragoste de neam, de oameni, de țară? Aiurea, individualism evadat și prostesc, de slugi sărace! „Foie gras” tradus prin „stridii”. L-am auzit pe directorul Muzeului Prado, nota bene, Prado, întrebat ceva despre bani, fonduri, cum e la modă acum și la prompteriștii noștri proști, mândri și mândruți. Omul a fost sincer, direct și în consecință: „nu am făcut istoria artei ca să devin milionar, mi-a plăcut să citesc”. Am încheiat citatul aproximativ.
Scriu despre Boanchis, pentru ca el e cam dictator nu suporta părerile cititorilor. Boanchis este o haimana, nu poate fi numit scriitor, este un individ care doar reda cuvintele, lipsit de talent și care jignește oamenii. Un vagabond și un netrebnic.
Bă, tu nu ești ” cetățeanul kane ” ești ” cetățeanul kâne ” care respecta regula haitei, care a inspirat și regulă COM ( consiliul oamenilor mucii ): toți latră da’ numai unul foute! Dar la voi la usr, că d-ăia schelălăi la Boanchiș, a dispărut aparatul de putut și schelălăiți cu toti
Zap-ada, ești cam prafuit, sclav neo-maoist. Vezi-ti de ale tale.
Eu te las dar numai dacă-mi faci o felație
& Ce opinii aveți totuși și despre fenomenul „Cuba Globală” ce începe să se manifeste în plan mondial și prin acțiunile pe care Rusia le desfășoară în Ucraina, și pe care care se pare că sunt nevoiți să le desfășoare și pentru că retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană a propus un astfel de fenomen, pentru statele puternice ale lumii, putând fi amintit și zidul construit de Trump la granița cu Mexicul, ?