Intr-o lume buimacita de informatie si de imagine, de consum galopant si inutil, mediile – folosesc pluralul ca pe un barbarism, desi stiu ca media insele sunt la plural, dar mi se pare mai intens pentru discutia noastra – se intrec in a trage de maneca si a atrage un numar cat mai mare de musterii. Caci este, fireste, un truism sa observi cui se adreseaza si cu ce scop toate canalele mediatice, aflate de altfel intr-o continua lupta pentru acapararea cat mai multor piete sau, ma rog, cat mai multor esantioane de public. Compararea cu un magazin universal, cu etaje si raioane speciale, cu statie proprie de amplificare si cu animatori cu ora nici nu mi se poare riscanta.
Un bazar pare a fi si un jurnal, si un hebdomadar sau chiar si un post de televiziune, un bazar scris sau filmat deghizat in vector colectiv de propaganda. Colectiv, caci opera jurnalistica implica dincolo de libertatea propagandistic asumata si atent controlata a gazetarului o suma de interese pur economice, culturale, sociale si politice difuze si difuzate discret de catre proprietarii si de catre colectivul de conducere al publicatiei sau al canalului cu pricina. Si cum, stim de la neica Arghezi, pricina este mereu Gherghina, gherghina aceasta este, in cazul nostru, deformarea prin media si prin zgomotul ei a cotidianului si a intelegerii lui. Traim astfel intr-un prezent continuu, unde totul este facut si refacut, citit din mai multe unghiuri de vedere, unde totul este pana la urma relativ, dar nu ca la Einstein, ci mult mai grav, aproape patologic, informatia de acum poate fi complet contrazisa de cea de peste doua ore sau de maine. Alegerile se sfarsesc astazi cu un invingator zambaret care maine se dovedeste a fi un infrant bosumflat, criminalul de alaltaieri aflat la un pas de linsaj se dovedeste un ins cumsecade caruia, din mila si daca nu cumva doar cu scop publicitar, lumea se inghesuie sa-i caute de lucru. Orice incalcare a legii, cum ar fi neplata unor facturi din varii motive, se poate transforma intr-un mic razbel civil, prin ocuparea cu forta si cu media a cladirii respective si prin reflectarea emotionala a evenimentului. Un dezaxat care se urca pe bloc si ameninta cu planarea pe asfalt provoaca ingrijorare in direct, deplasarea strasnica dar absolut inutila a unor mijloace de transport, a unor psihologi si cascadori, caci in cele din urma respectivul nu doreste nimic altceva decat simpla si deosebit de umana iesire din anonimat. Nu este aceasta o societate schizofrenica, stimati prieteni si stimati telespectatori? Ca produs imediat sau i-mediat, sportul este un teren ideologic, justitia devine un fel de opereta cu tenori si soprane, politica doar un drept la contrazicere, stiinta un spectacol caritativ, arta un cliseu publicitar, in timp ce pana si viata si moartea devin fapte diverse. Totul, absolut totul, in totul lui de tot, cum ar zice Nichita Stanescu, se consuma si se elimina, dar si marile pubele ale omenirii – muzeele, bibliotecile, librariile, cimitirele – sunt neincapatoare si trebuie reproiectate si mutate intruna, cat mai la periferie. Si cine mai stie acum unde este periferia si unde centrul? SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda sau Africa de Sud, foste colonii, nu sunt acum mai dilatate pe ecranul de fum mediatic decat URSS-Rusia, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia, Spania, Tarile de Jos sau Portugalia, adica taman imperiile disparute, luate in ordine cronologica inversa? Si cine poate garanta ca doua tari cu uriasa istorie, cu masiva populatie si deci cu enorma mana de lucru – China si India – nu vor cuceri lumea si nu vor deveni atelierul ei pentru viitorul secol care abia se infiripa?
A aparut Literatorul -Êrevista de literatura, arta si informatie culturala editata de Biblioteca Metropolitana Bucuresti; numerele de vara, iulie-august !