Incultul personalităţii

Oameni buni, aşa aş fi vrut să încep. Şi era un fel de poantă care trimitea la reciproca legitimare a gazetăruşilor (bine denumiţi de către un prieten „ziarici”!)  şi a politicienilor („politruci”, cum  prost dar destul de plastic se exprima un îngăimat cu paporniță !). Ăştia se invitarisesc unii pe alţii la tocşoaie de birt, disponibile şi complet nepregătite, unde îşi etalează o trufie porcească pe o muşama de vorbe lipsite complet de greutate. Prostovani  îngrămădiţi, şi o categorie şi cealaltă, trag la jugul existenţei lor palide doar foloase necuvenite şi interese.

Doar că nu împung. Schimbă numai discuţii profunde, bre, nu te încurci cu aceste curci plouate şi poluate, discuţiuni elevate dom’le, de tipul celor din pisoarele unor aeroporturi de tranzit ! Și somn mult, nu la grătar, ci în direct, că în capul lor cel aerat nu se îndeasă decât păreri de ulucă, absorbții de manele și maimuțăreli de galantar de magazin sătesc. O vorbă inteligentă, un proiect de ceva, schimbarea măcar a unui bilet de intrare la un muzeu prestigios, nimic, doar vorbe în vânt, eructaţii  incendiare şi flatulaţii propagandistice. A apărut, după moda telegramelor de  dinainte, confecţionate de la nivelul unei şcoli generale de comună până la ministere şi organizaţii obşteşti, o epidemie de epistole nesărate, de răsuceli justificative după o boacănă, care arată doar golul istoric din capul emitenţilor. Polimerii tovarăşei Leana, chiar fără gesturi protocolare, chiar regizaţi de alţii erau mai interesanţi, mai bine struniţi în fraze  şi mult mai plini de înţelepciune decât banalităţile întristate incluse printre rândurile semnate de aceşti sfertodocţi sub acoperire.

Cum e posibil să existe un dobitoc care adoarme în direct, Fistichiu sau Flenchiu, un gherțoi care a auzit și el că există bevuturi și dincolo de băierele minții lui năclăite cu turț. Bevuturi scumpe, bre. Gestul amintește de o replică de invidiat dintr-unul dintre cele mai iscusite filme ale lui Daneliuc, Croaziera, când o fătucă din producție, mai cinstită decât Fănuțele și Udrăresele de-acum, o îmbie pe-o cetățeancă din preajmă să se năclăiască și ea cu colonia „Jubileu”.  Prezentată ca „e foarte scump, nu se găsește”.

Ce spuneam, maimuțăreală de galantar de MAT. Summum pentru parvenitul de cireadă, adică de la coada vacii. Cum e posibil să apară ca politicarzi tot felul de accidente genetice, precum Cocârțu, Stambabulea, Rozman. Ăsta din urmă provine din ținutul de maximă incidență sifilitică din Transilvania, Țară de cheatră descrisă tare și răspicat de Geo Bogza. Nici Liorban nu e întreg la hire, n-are școală, e prost din familie, dar măcar calcă drept și semnalizează înainte de-a o coti și de a ocoli. Firește, numai când e treaz.

Şi aş fi ajuns şi la conceptul de „lume bună”, care ştie să acceseze educaţia de cămin coltoral, ştie să gâjâie principial şi să se tolănească elegant pe forma bancnotelor ! Semafoare de impostură. Precum  şi categoria adiacentă a neoamenilor de afaceri mărunte, buticari  cu ţâfnă de miliardăroşi de cumetrie. Ăi de se uită chiorâş la tine din parbrizul gipanului şi de la înălţimea celularului sudat de urechea bleagă,  flencănind pe lângă o minte năclăită în vanitate de responsabil de aprozar ! Adecă la alde unii ca Băşescu, fratelii  ăştia doi, gunoaie sifonate dar și șifonate pe răzătoarea  Istoriei ! Dacă lume bună înseamnă şoferii de vapoare, macaragioacele  portuare şi lenjăresele, copiii retardaţi şi fetele de femei de serviciu, care au „preocupări profesionale” de stradă, precupeții de telemea de Sighii care își lasă gumarii pe șușea suntem cineva de notorietate multiculturală în Sud-Estul ăsta de aici !

Râdeam de nea Nicu sau de Gheorghiu-Dej, păi ăia chiar aveau meserii, erau artizani, unde mai găseşti azi un cizmar ca lumea, nu ca Albu ăsta, ca să-ţi pună blacheuri ? Sau chiar un ceasornicar ca bunicul lui Santa Klaun, de şi-o luă  cândva consiliereasă pe celebra Vasschiri ? Dragi cititori, am ginit-o de aproape, asta-i mai proastă decât o curea de ceas de vinilin ! Dacă tot vrea personal îngrijitor mai bine şi-o lua pe Bica  adiacentă, că tot se lăuda că nu are ticul de a trage pe nas sau de a duce de nas, ceva în sensul ăsta ! O ruga să pună murături, ca madame Superlong, să cumpere mobilă ecologică şi să aşeze borcanele şi ligheanele în raft, lucruri de mare importanţă pentru o administraţie de împuternicit de bloc!