Avem damblaua, pardon, stimati „oameni buni”, dupa cum eructa un comentator sportivist, sa trecem totul prin furcile Istoriei, sa tot facem, sa cream Istorie, sa poleim evenimentele, sa dam amploare faptului divers, sa ne cocotam pe retina veacului.
De fapt, dar si de drept, suntem o tara de fapte diverse, foarte diverse, rapid tocate de vreme si ramase intre ulucii propriei bataturi. Avem bunaoara cele mai multe festivaluri de teatru si de film, dar nu avem, dupa mine, nici una, nici alta – cel mai de seama om de teatru si de film laolalta, Liviu Ciulei, se stinse nu demult, cam anonim si doar ca membru corespondent ! Ne dorim din rasputeri sa ne ia lumea in seama si de aceea vrem sa organizam ceva, orice, o finala de oarece, de turca, de poarca sau de oina, sportul national, atat de national incat nu-l practica nimeni, nicaieri !
Vrem sa escaladam Himalaia, Eurovizionul, Nobelul, vrem sa impletim si sa coacem recorduri, sa destelenim ogoare si sa le transhumam in pasuni de golf, alt sport national si traditional ! Mai vrem sa inventam traditii, sa copiem datini si obiceiuri din alte parti, ca orice colonie, vrem sa ne laudam cu „larga recunoastere internationala” – ce grobian si lemnos si complexat suna asta sintagma ! Avem mania de a ingrosa evenimentele normale – de pilda ziua de nastere a fostului suveran al Romaniei !
Stop pe piept si pe imagine ! Un lucru care trebuia sa arate normal, ordonat si linistit, un eveniment de domoala solidaritate in fata unei relicve a secolului de dindarat – indiferent de opinia fiecaruia – a iesit tot prost, fasait, romaneste ! Unii s-au intors cu spatele, rufos, altii s-au machiat din bufoni in furtuni heraldice. Pai, daca si Tiriac are blazon, se poate orice in tara asta ! Aferatele televizioniste au dat in parg de placere dar nu cunosteau nici invitatii, nici ighemonicul, cutuma, furculita, bre ! Una spunea „s-a servit”, dupa moda soului de cantina kitsch „Serviti, va rog!”, care vine din indemnul frizerului : „va serviti ?”. Tate insirate pe pelicula, fete de chelneri si de coafeze, prima generatie de gumari, ce sa le faci ! Cata gateala ridicola la alde Beregleanu, o spicherita oarecum decenta, cata infoiala la C. Toapescu ! Nu e nicio nenorocire, suntem cu totii o tara de tarani, dar nu te da ceea ce nu esti, soro ! Iar politicenii, ce sa mai zici !? Sunt niste reguli de veacuri, nu se intinde mana, tovaraseste, unui Rege, chiar daca e Ex sau nu se aplauda hlizindu-te, nu se ia la brateta, ca pe bulivar…
Monarhia este buna, dupa umila mea parere, doar la Dante, si acolo cu mare intelegere, caci se refera la contextul veacului sau si scrierea i-a fost pusa rapid atat la index cat si pe foc de Papa ! Dar astfel de momente ne pun in fata o oglinda afumata si zgariata pe la colturi, ne arata goliciunea, ridurile si chiar primitivismul. Noi ne aflam cu educatiunea inainte de ’45, zau ca da, nu mai stim cand sa deschidem gura si cand sa dam din cap ! Mi-a ramas si acum in minte anecdota spusa de un regretat prieten care fusese trimis la Sadoveanu sa-i arate niste ilustratii la un roman istoric unde un personaj de vaza era decapitat cu toporisca. Batranul mare prozator i-a sters desenul si i-a spus „printii se descapataneaza cu spada, tinere !”. Mare lucru sa stii buchea ritualului !