Mult romantism luciferic, paradis pierdut la păcănele, imperialism demonic și de amoniac, inteligență înlănțuită și luciditate furioasă, briganzi generoși din frică, lume abulică, melodrame buzate și romane negre cu mult galben, colorile aulice ale Kakaniei, tot un fel de închisoare evropenicească a popoarelor, recluziune pipernicită. Că așa e la ei, la nemțălăi, și când pleacă din foncție, pleacă tot în poziție de drepți și cu cască de fontă pe scăfârlie, ca madama redegistă, că doar văzurăm cu toții defilarea în manej!
Iaca și pom de Aproape Crăciun – altă imbecilitate înaltă! – croșetat din ventuze, tampoane, pardon, feșe, branule, streptomicină și alte ronghiuri și miasme sidefii. Astea nu sunt de unică folosire îndelungată? Și oricum e tot o copie, o furăciune, nu putea miji în mintea anchilozată a lui Arahat, de profesie anestezist sau a felcerului Gherghiniță sau a madamei Chistol, de la Sanepid. Dar la Rio arborele a fost ardicat într-o cameră a unui centru de vaccinare, nu în hol pe unde trece lumea. Treaba lor ce fac prin Francia birocrații ăia cu deșeurile, totuși nu le împrăștie pe stradă. Orice scuză ar veni de la ăștia, ideea e absolut tâmpită și în loc de vino-ncoa, spune du-te-ncolo, în bălării. Foarte bine că i-au amendarisit. Ce să spui, help-specialist, adică terapeut, vraci, șaman de prosoape. Te ajută, te helpește, cine știe cum se va vorbi în următoarele luni!? Dă mesaje incandescente, înfricoșătoare, letale, „îi dă nucleara” – vorbe de MAT, de birt de mahala, campanie idioată, răsturnată pe spate, care nu smulge niciun fel de îngândurare.
Nu știu de ce mi-am amintit de-o cronică semnată de Piru la cea de-a doua carte a mea. Cronică scoasă din pagină din SLAST pe vremea când gazeta era condusă de poetul L. Avramescu. Aveam păr de lup pe vremea aia, mă reclamase o inteligentă de inspectoare de învățământ din Jalomița, al cărei soț era corespondent al „Scânteii”, lucru mare pe vremea aia. Corespondenții Scânteii erau ziariști de Scânteia, de fapt. Cum se împăuna un idiot lăsat la vatră după ’90 care se strofoca dacă-i aminteai că fusese la BBC, dar la Secția română. „Ce contează, tot BBC”, sughița el. Da, dar o secție oarecare și probabil plata cu ora și și mai probabil trimis cu temă, că de-aia schimbaseră ăia macazul și-i dădusesă flit la finele celui de-al Treilea Răzbel Mondial și Rece.
Totuși, când îmi amintesc chestia cu Piru stau și mă întreb ce fel de imagine aveau și profesorii ăștia ai noștri, chiar plini și chiar foști decani, niște cineva, cum erau tratați ei de Putere! Erau de fapt tot slujbași, nu reprezentau decât semnături. Tot supuși. Când se întocmeau numere festive de 1 Mai, 23 August, 26 Ianuarie conținutul se adapta din mers. Ca să nu scrii despre Nea Nicu, scriai despre primăvară. Cârlige, că așa se numeau în teatru facerile cu ochiul la cozi, la brânză de 16, asta era de vacă, de 19 apoi 21 era telemeaua de oaie. Am fost la cupeul ăla, Tartuffe/Cabala bigoților, bune ambele, și un actor mediocru ieșea din text și spunea în aparteu că-i înlesnește nu știu cui eliberarea unui pașaport. Se râdea mânzește.
Astăzi, „ziaricii” (apud Boanchiș, prietenul meu), gazetărașii ăștia cu școala bolnavă și de pripas se răstesc la invitați, îi somează, îi contrazic, le amintesc că ei sunt stăpâni de ocol. Și ăia tac ca proștii, se mai și scuză. Pun întrebări și pun în balanță performanțele de pe hârtie ale unora și ale altora. Caz concret: prefectul Capitalei a fost înlocuit după ce-a mai fost înlocuit o dată, care deci fusese și se dusese, la distanță de o lună nouă. Ei și? Cine bagă de seamă asta? Și ăsta nou venit, de la peeseedee, n-a fost decât șef de STB. Ailaltă pesoană avea studii și masterate. Ei și? Cu studii și masterate dirijezi circulația prin capilarele orașului îmbâcsit și cu ele descui școlile? Mai e și de la Ieși, fătuca. Apropou, bietul oraș București nu a avut parte decât de foarte puțini primari bucureșteni. Firește, un mare oraș adună și nu ține cont de apartenență precum alea mai mici, de provincie numite fără supărare, inșii nu se organizează în găști, grupuri, vezi Doamne, nu se trag unii pe alții ca mărgelele pe ață. Dar mai contează și spiritul locului și un individe nenăscut aici nu-și va ardica ochii spre balcoane și frontoane, nu va sta la bodegă și nu-l va înțelege în veci pe Mitică! Toți scapeții, toți gângavii, toate prompteristele descoperite dau sentințe și emană sentențe, fac comparații, metafore și metonimii, că ai noștri sunt mai buni ca ai voștri, că Rafila și doftorul de plasă Tărtaru, ultimul experte în anpeticita umărului de la șold! Desigur, un om de partid e un om de partid și el poate fi azi ministru la apărarea siciliană iar poimâne la Descărcarea nervilor pe coloana de mercur.
Ah, și mai e prostia că electoratul nu a votat asta. Bre Electorat, tălică votezi din patru în patru ani, ca la Olimpiadă, pe cineva care te reprezintă la moment. Lumea se schimbă săptămânal și în poliftică există regi-șefi, regi-adjuncți și regi scăpătați. Iar ăia, dacă sunt capabili, se înrolează spre ceva ce li se pare că ar fi înspre binele tău.
Maestre, chapeau bas!