Hărțuire inculturală

Reacție mai de neam prost și de prost decât a lui Zbarna ăsta n-am crezut cu putință a se manifesta. A mai spus unul și a fost dat imediat afară de ministrul de resort că bullyismul este o joacă de copii, când băiatul ăla de mai avea la un colț și devenea victimă se aruncase pe geam de rușine, umilință și oftică. Vorbe nerumegate, așa a eructat gestionarul principal al țării  ăsteia.

Și acum bine ar fi fost să intervină și să-l urechească pe nesimțit. Despre Zdrulă nu vorbesc, mi-a zis un fost coleg de liceu și tac-su ăstuia tot pe la electronice funcționa, fabrică aflată indirect liber sub oblăduirea lui Dinamo. V-am mai spus, repetenții ăștia trimiși cu temă prin ceva școli de mâna a patra au fost racolați și pregătiți de ăi de-afară ca să fie verigi slabe acilea, în bătătură. De-aia e plantată acoloșa fătuca aia de la Căpâlnia și Stamate, aia cu cap mic și cu frunte groasă și îngustă, absolventa cu 6 a unei școli postliceale de provincie, ca să ungă osiile și să înlesnească trebșoarele uleioase și murdare. Angajați ca să dea cârpe la mână, așa se spune. Pe bani puțini, nu vă așteptați la mari onoruri pentru slugile astea. Băieți de șoferi de basculantă, cum e Cazzu, ce credeți că-și dorește unul ca el? Alde Obama sau Blair sau Gorby iau suta de mii de parai pe ora de baliverne, îl vedeți pe flăcăul ăsta vorbind măcar cinci minute și spunând ceva cu cap și coadă?

Oameni dragi, ăștia sunt un atentat la buna cuviință, la cei șapte ani de-acasă și chiar la inteligența noastră. Aproape de inspirație plină de păianjeni legionaroizi. Sigur că-i sub demnitatea noastră să le dăm atenție, dar împut vremea de pomană pe lângă noi și ne fac de rușine. Dar fac și rău, mai ales nouă. Ne hărțuiesc zilnic făcându-ne vinovați că ne-am născut înaintea lor și că avem școala la timp. Muncești o viață întreagă și vin niște hominide de-astea și vor să schimbe regulile în timpul jocului. Firește că vor veni alții după ei și vor face altă pulbere. De-aia ne tac izvoarele, fiindcă aruncăm la gunoi cărți, legi, metehne și le înlocuim de azi pe mâine cu ce se găsește pe jos, la îndemână. Că nu luăm ce-i mai bun, ci ce-i mai ușor, mai ieftin. Fac și ei fie ce văd ca proștii pe la alții, fie ceea ce li se comandă ca unor proști de pe-afară, ca să vină ăia să-și pună cotețele și harpoanele în baltă. Ăștia sunt ciocoii de altădată, ăi de primă lepădare de opinci și de obiele. Neamuri proaste, de turnători și de pândari dar cu ifose. Nu-i nicio problemă, te poți naște oriunde și din orice, dar să fii om, nu lubeniță sau cârpător sau Basău sau Nuți Urdea. Vorba unui profesor apropiat : îl știu pe unul care s-a născut în grajd și care ține lumea asta în lumină de vreo două mii de ani. Nici frică de El nu par a avea idioții ăștia de nu mai pun mâna pe Biblie. Alt moft puștesc, de copie decolorată de iarmaroc. Sau de cabină de șofer de basculantă, că tot suntem în domeniu!

Și ne mai place ceva: vrem să fim buricul pământului, să ne cunoască lumea, „știi dumneata cine sunt eu?”.  Precum fraierii cu cioc și fraierele cu bot de botox de defilează în emisiuni de reality șoșou sau ca fițoșii ăia de ne-au făcut de râs cu fotbalul la Tokio. Nu se poate atâta impostură și aici, la sport, unde e pe rezultate, pe performanță, nu pe impresii și vorbe de clacă. Italia a dat fotbalul pe mâna unui cuplu de foarte buni jucători, noi mergem cu cei mai proști, Rădoi și Stoichiță au fost cam de divizia B, submediocri. Nu se poate să-l lași în față, la fileu, pe Vecernia ăla când singurii performeri ai noștri sunt Năstase și Țiriac. Niciunul dintre ei nu-mi place, o spun sincer deși nu interesează pe nimeni, primul doar ca mare jucător, dar mai bine decât ei cine să se priceapă? Ați băgat de seamă că prin comitetele alea olmpice nici nu susurăm, nu existăm? Șade acolo băietul lui Viorel Moraru, linia a treia la grămadă la Grivița Roșie, actualmente grafiat altcumva, despre care nu știu să fi făcut ceva ca sportiv, dar care știe franceză!

Cea mai ridicolă știre este asta cu zâna prizelor cu sentimente voltaice, aia de făcea o emisiune evident tot cu un format furat. Boală veche, de tipul „se zbat cinșpe universități pe Cutărică” sau „Cutăreasca a cucerit Parisul” – titluri de presă județeană. Cică s-a întâlnit cu doi actori americani. Am văzut cu toții cum, mergeau pe stradă în același timp, erau și ei acolo, la doi pași în urmă, la „și alții”. Bietul meu prieten, Traiante Coșovei, avea ideea unei rubrici : „era cât pe ce să-l cunosc pe Tudor Arghezi”. Aici se poate înlocui cu oricine doriți dumneavoastră! E ca geamurile fumurii de la Skodiță. Pentru cine or fi fiind așa, cine-i de ascuns de furia paparazzilor la noi în țară?