Dacă amărâtul de Emilică se lăuda cu ăia cinşpe mii de specialişti – care s-au dovedit tufe de lămâiţă pe care se uşurau beţivii ieşiţi de la restaurant -, Momâia Naţională a reuşit să strice compoziţia aluatului din toate domeniile, punându-şi în post toate muhaielele: băieți de mingi de ping-pong, pedichiuriste ca Spelunca Tărtăcan, gunoieri ca Veliceanu, purtător de sarsanale al lui Mistriu, și alte făini cu sfoiegi în ele. Un biet văcar anonim, absolvent de școală profesională, care nu poate genera o frază în orchestrație proprie nădușește de grija companiilor și a privatelor. Privații nu au efectuat nicio izbândă în Țara Românească, poate doar dacă trecem acilea „Dacia” de la Grupul Renault, care printre altele e SA și are ca principali acționari Statul și salariații acolo, în Francia, la mama lui. Toți ăștia se prezantează drept tămăduitori ai națiunii prin așchiere și tăiere.
Trei variante decurg de-aici, din împrumuturile făcute prostește de nelăiatul ăsta de Cazzu : ori fură banii care sunt dați pentru solidaritate, pentru oblojire și pentru alte ștergeri de privațiuni pe sub streașina diverselor investiții închipuite; ori îi fură la orden, că ăia sunt dați ca parandărăt, adică să ajungă tot la ăi de ni-i dau; ori, ceea ce ar fi varianta cea mai blândă, ei sunt, în totalitate și după cum îi arată faptele și chiar fețele, proști ca napul. În vreme de război întărești Statul, nu-l diminuezi, e la manual.
Mai mari pedelepre decât cei de mai sus sunt, totuşi, lepădăturile minţii. Niște muște bețive și grafomane. Dintre ele, o nulitate, o streche cu limbariță spune că pentru păcatele părinților nu-s de vină odraslele lor. Greșit! De fapt, ce să iasă dintr-un prost de securist? Un securist prost. Ce să iasă din niște mâzgălici de jurnale și conspecte sau din niște recitatori? Alți băieți de trupă, un drogat nenorocit, un vânzător de hârtie creponată japoneză, un moron cu tupeu. Nu e nimic de scos din ăștia.
Și acum trecem la ceea ce ne enteresează: teroarea sanitară. Ocțidentușul, de la care ne vin imperiile, drumurile, comunismul și capitalismul infantil și logopedic, schimbă donele. Donă nu de la a dona, dărui, ci de la donă, distribuire de cărți de joc. Căci noul sistem social și poliftic asta presupune, noi instituții, noi restricții, noi relații inumane. Gânditorii serioși s-au pus pe treabă și pe scris. Gânditori de-ăștia noi nu avem, nici măcar traducători iscusiți, ci numai gângăvitori. Ei atenționează, încă de la Foucault, asupra pericolului dictaturii sanitare. Chestie care înlocuiește aproape toată Istoria de până acum. Mastodonți industriali suprastatali se topesc precum zidul Berlinului, într-o noapte. Astăzi contează trupele de comando alcătuite din diverși mercenari luați de peste tot, care caută firme unde să producă vaccinuri. Principala marfă a devenit vaccinul. Acum n-ai nevoie să dai cu bombardeaua, dau cu virusul!
La noi, țară mijlocie-mică și puțin subnutrită intelectual, vine acum în post orice prost. Cum este Gherghiță ăsta de debitează ad labam cifre de bilanț solemn în limbaj de lemn, precum și îndeosebi spanacul de la ministeriul de resort. Fraților, școala noastră de medicină are tradiție începută de alde Davila, cu picăturile lui iar miniștri au fost Cantacuzino, soții Bagdasar, Burghele, Proca și nu-mi mai amintesc câți alții de meserie, nu trepăduși fără școală sau cu meserii încețoșate și de hoinăreală. Astfel, într-o seară la o tanti care cică e fata lui Horică, fată ce s-a dovedit bine incisivă, a apărut numitul Veve, care nu ne trebe, după cum zicea Ahoe Poetul. Omul, complexat până la refuz, a început să facă pe nebunul cu limba nemțească. Eu prefer chineza, că e mai poetică; nemțeasca este prevăzută, printre alții, pentru sergenții de stradă și pentru bestiile naziste și nu cred să devină prea curând limbă internațională. Apoi, în loc să-și bage nasul unde trebuie, în vanga gândirii lui anemice, umbla cu el pe sus. Nici nu contează că băietul nu are diplomă, ci o adeverință legalizată la premăria comunală, dar nu are nici măcar pregătirea unui felcer de dispensar tot comunal. Și, mai ales, e ușor de tot la limbă și la minte. Auzi dumneata : „pacienți transplantați”. Și mai ales asta : „am făcut o posibilitate”. Sigur că nu știe nimic, dar vrea să pară că ar ști. Și o mai face și pe graseieciosul. Și eu rulez litera R ca-n Obor sau ca în Moșilor, dar omulețul graseiază ca la Pucioasa, din județul Dâmbovițeilor cu capitala la Scârboviște. Am făcut naveta înspre acolo și am dat de oameni extraordinari, nicidecum ordinari. Sunt și de-ăștia, de neghină, dar puțini. Iar denumirile alea nu-mi aparțin, sunt chiar ale unui inspector cu mult haz din zonă. Zonă de altfel superbă, că se duce pe partea ailaltă de Sinaie. Și apropo, la Moroieni este sau era un sanatoriu, de ce nu-l fac pe ăsta responsabil acolo, măcar cu aprovizionarea de buline și de feșe, că aici pălăria e mare de tot, e cât o umbrelă de-aia atomică, Doamne ferește!