Am mai spus-o şi o mai spun, vorba bunului şi regretatului meu prieten, Tudor Dumitru Savu, prozator de mare ispravă de care nu-şi mai aminteşte nimeni, că aşa e la români. Nu ne mai amintim noi de Marin Sorescu, iote că tot se împliniră 25 de ani de la trecerea lui în lumea de dincolo, uriaş mânuitor cu deşte de aur al lutului limbii române, noi tot găvărim despre rândaşii minţii, nişte ţucălari neîndemânatici complet lipsiţi de talantul talentului! De treijde ani ăştia mânjesc hârtia cu tomberoane de locuri comune şi copiază lozinci. Cum e şi lozinca aiasta cu Europa!
Auzi dumneata, Cazzu și Ooropa! Poate complexul complexatului aflat la ieșitura din Colentina înspre Voluntari. Văcarul ăsta cu profesională și cu 6 la „bacaloriat”, că așa-i la ei acolo, își permite Europa? Cu numele ăsta? Dom’le, se găsesc nește ciurucuri umane, nește ciudățenii care vor să bea din fedeleș, deși sunt râmători de meserie. E unul, Halcă, un repetent cu gura împrejurul gâtului care și-a confecționat fundal de neam prost, ticăit, cu tablău de siguranțe și cu cotoare văpsite. Se dă teleptual de Pâncota, de talcioc. Aiurea-n tramvaiul 26, ăla de ajungea la talciocul copchilăriei şi dădea roată pe ringul exterior urbei, că pe inelul dinlăuntru evolua răşchirat autobuzărinul cu numerul 33, neşte skode roşii sau cafenii deschis, cu motorul în interior, între şofer şi scaunul din faţă, dreapta.
În primul rând, indivizii distribuiţi acoloşa, la curțile dorului de Ooropa sunt în cea mai mare parte de pamplezir, de ornament, nu efectuează nimic altceva decât oarece flotări şi mişcări din braţe, când vine la o adică vorba despre vot. Pe vremea lui nea Nicu şi pe a de mai dinainte, de te trimitea cineva o săptămână la Sofia te pregăteau ăia o lună, ce să spui, cum să ţii mâinile, cum să ridici paharul, cum să zâmbeşti, cum să calci, ce bancuri să stropșeşti etc. Acuşica, orice închipuit sau închipuită se strecoară pe o listă, cum erau alea când se băgau frigidere la „Cocorul”, şi se culege, că nu se alege. Păi, dacă a fostără acoloșa Amoeba, acum iaște gunoiul ăsta de tac-su, precum și alte minți moțăite, înnoroite, verzui, de flanelă ce să mai zici? De la toți, nu vorbesc doar despre noi, credeți că oafa aia de Ursona sau Mutondorela e altăceva, e vreo lumină, vreo strălucire blândă năpădită de intelijență? Ha!
Ce mai încolo, Staturile Unite ale Evropii nu pot fi Staturile Unite ale Americii de Nord, acolo e o instituţie electromagnetică de atragere a emigranţilor, la origine un popul de strânsură, dar care a dat un amestec fecund de a suflat şi suflă bine merci în hornul civilizaţiei. Şi aşa, nota bene merenti, uniunea lor nu s-a putut plămădi fără un răzbel civil, cel mai crâncen din istoria lumii, de nu mă înşel! Care mocnește ca Etna. Și apropo, capuchehaie pe-acolo e ca la Țarigrad, câte-un anonim dacă nu vreun neguțător venețian, genovez sau austriac. Că plăpândul ăsta e fix nimeni, dar ăl de dinainte cine era? Tot nimeni. Ce, era vreun Ralea sau vreun Vianu?
Nesimţiri reci, „harfe zdrobite”. Ce mai urmează acolo, că parcă e scris alaltăieri? Un hârdău de inimi urâte, de caractere josnice, de patimi, de spoieli şi de sclipici sclifosit, fără nicio bază. Cum auzeam la o canalizare de tembeliziune, „Statele Occidentale, printre care şi România” au făcut şi au dres. Băi, fetică, fiindcă o fetică de-asta cu vocație de găină zăpăcită era pe ecran, mai avem la un colţ şi intrăm direct în Statele Unite, ce crezi tălică?!
Totul este degradat astăzi la noi, de la clasa politică la a intelectuală, de la cea mediatică la a sportivă, până la relațiile umane și la comportamentul pe uliță și mai ales pe carosabil. Totul mustește într-o mitocănie agresivă și o miștocăraie de puștani necopți. Nu de Curtea Veche, de curtea școlii ajutătoare sau de corecție. Până și lucrurile puțin mai inteligente și de bun simț sunt spuse golănește, în calambururi sleite și asezonate cu un rest de rânjet fraudulos.
S-a stricat politica, atâta câtă era, cu discursuri puerile și gângave. S-a stricat limba română, s-a stricat media, apar numai tipe scrâșnite și alveole de proastă creștere, numai comentarii teșite, vorbe fără duh și titluri anapoda. În sport, hașișderea, am dat de fundul sacului sau al saltelei, s-a terminat cu toate generațiile de metal lustruit, am ajuns la fiare vechi. Avem numai legende, „băi, legendo, ce mai faci?”, legendă traforată dintr-un modest jucător de dublu. Totul se chircește și se alterează. Și mărțișoarele, din simboluri devin spectre. Dispar bibliotecile, cartea nu mai are valoare, se adună titlurile utilitare și adeverințele de larg consum, ca la puciosul ăsta de VeVe, cu fuga lui de răspundere împărțită la 21, ca la blackjack. Biblioteca, în calitatea ei de mobilă, dispare din magazinele de profil, reclamele induc subliminal visul amerloc și casele duplex. Opinci de lac și tocană cu trufe.