Ingredientul fundamental al ecranului cel mititel este, fără îndoială, esenţa de vedetă. Ba chiar „esentza”, după cum apare scris într-o emisie cretină a unui post de nişă, cum se zice. Mai dihai, există programe întregi dedicate discuţiilor siliconate cu vedete, dialogurilor de shopping şi de jobbing şi de etcaetera. Dar nu există nici o încercare, măcar timidă, de explicare a fenomenului cu pricina, o analiză cât de mică, veselă şi impertinentă a şozului sau a realității. Cine şi cum le acordă acestor fiinţe, destul de şterse intelectual şi complet nefotogenice, ca să nu spunem mai mult, certificat de bună purtare catodică ? După ce criterii sunt ele, fiinţele adicătelea, numite astfel ? Şi la ce ne folosesc ele însele ? Înţelegem, la vânzarea vreunui produs, la expunerea vreunui agregat, la conducerea vreunui invitat la locul său dinainte stabilit ai nevoie şi de aşa persoane decorative, dar la starea vremii nu pricep de ce trebuie să fii cât mai decoltată, chiar dacă prezinţi nori groşi, lapoviţă şi ninsoare ! Ca să ce ? Şi după şirul ăla de năprasne şi de prăpăstii – povestite şi ele cu fular răsucit de vedetă, care nici nu ştie măcar să îngaime mai mult de două fraze ample – de la mai toate telejurnalele, apare câte o sâsâită ca vestita lipitoare de mărci poştale dintr-o reclamă candidă şi ne face o incursiune în arta medievală şi în civilizaţia minoică şi mezozoică văzută dinspre Colentina sau Toboc. Înainte vreme, când televiziunea nu poseda vedete dar avea prostul obicei de a mai şi gândi, trecea o emisiune cu titlul „colecţii, colecţionari, pasiuni”, nu ştiu dacă v-o mai amintiţi. Aici aveam de-a face cu o colecție de nulități obositoare.
Deseori se aude printre literaţi cum că unul sau altul dintre ei a fost „înjurat” de Cutărică sau de Cutărescu. Ei şi ? E libertate, e concurenţă, are oricine drept la cuvânt ! Da, dar nu pentru unii dintre noi, mai egali decât alţii, mai vedete, deh. Te apuci să te îndoieşti de „boierii minţii”, gata, te-ai lins pe bot de citări, altele decât cele de la categoria obraznici sau triviali, te-ai dezlipit de subvenţii, de salutat pe stradă. Te vezi sărit, omis, de pe lista de invitați, cum mi s-a întâmplat mie, căci un nimeni de la ICR m-a șters de la o conferență pe care am proiectat a o ține la Tel Aviv. Motivul? Că de ce am scris cum am scris despre Pațachinevici. Această insuficiență ventrilocă și inteleptuală nu are pic de noimă și de talent, am s-o declar permanent. Este chiar aproape de Idiotiseanu, nu văd unde ar fi irealitatea? O spun cu duioșie, cu duioșia cu care mângîi un paricopitat sau un animăluț de casă. De casă de oameni, nu de marcat sau de licitații. Nu eşti cu „elita”, nu eşti nicăieri !
Oameni buni, elita asta este o gaşcă de golănaşi de proastă condiţie – atât morală, cât şi intelectuală. Nişte frustraţi și înregimentați ai regimului de dindărăt, uzurpatori de onoruri de viplă ce vor neapărat să-şi cumpere o gloriolă la pahar. Snobeliţi de Oltenița și de Caracal, interesaţi de trai bun şi de oarecare vâlvă prin cultura noastră mijlocie-mică. Mici dictatori de cartier ce-şi arogă aere şi cuvinte gonflate, nu cu pompa de la bicicletă, ci cu pompiţa de uns maşina de cusut a mamei. Aste gorile de mărimea unor termite întreţin un cor de Mowgli, lătrători la craniul pal al boarfei ăleia de Lună plină.
A avea altă opiniune, manifestată chiar mai ritos, înseamnă pentru nimuricii ăştia a fi trivial. Cum injuria nu constituie objet penal, poţi vorbi ca la uşa cortului sau ca un birjar, dacă ştii să înjuri frumos, mai mult de un sfert de oră şi fără să te repeţi. Mai mult, a spune despre câte unul că nu are strop de talent şi că mai este şi poleit cu multe grame de imbecilitate grunjoasă, nu e injurie, ci diagnostic. Chiar panegyric. Ei au voie să spună oricând, orice despre oricine, dar tu nu ai voie să spui despre ei ceea ce crezi ! Şi eu, sincer şi cu cărţile ( şi scrise şi citite ) pe masă, cred, susţin, persist şi semnez că alde patableșiiliicheni, precum şi alte paranteze şi alţi hamsteri stipendiaţi de mongoloizii și hemoroizii politicii de maidan, sunt imitaţii de personaje de cortegiu, docheri de idei furate și nerumegate. Viaţa şi opera lor sunt o goală injurie adresată neamului omenesc.
