Electuar cu afion, rețetă magistrală, preparată la spițer – n-am auzit să mai existe, trăim într-o lume de suplimente f/alimentare – din care rezultă o pastă cu afion, opiu folosit în medicină. Dădea „vărtoasă sănătate”, vindeca „melahonia” și ascuțea mintea. Mă uit la toți limbricii ăștia imbecili, inclusiv la un fotbaliator de mâna a șaptea,V. Moldovanu, cu mintea oblojită, care tună și fulgeră în contra Qatarului. Mai e unul, biet absolvent de engleză cu 5, așa știu de la o colegă, un cronicăraș sportman, R. Parascovescu, de vorbește lipicios ca o, pardon, diaree verbală. Măi, dar ce de mândri eroi cilivizatori avem noi!
Noi, care am șezut cu nasul în șalvarii turcilor cam patru sute de ani suntem făcliile democrației și scuipăm pe șeici, emiri, califi, pași, padișahi și șahinșahi. Șahinșah și moară. Firește, și ăia sunt la nivelul de-acum șapte secole, dar l-au atins cândva. Acum, cu fombalul aista, credeți că fiecare ediție aduce câte o „echipă de vis”? Și ăia de unde purcede vorba îl au pe Michel Jordan și încă vreo trei, căz doară nu au anul și cârlanul. Acum noi avem echipă de abis. Actori renumiți nimersc câte două roluri în toată viața, darmite performerii ăștia. Pacino, care a jucat genial lângă actorul meu preferat, Gene Hackman, în Sperietoarea, mai are un rol, în remake-ul Parfum de femeie. După mine, care țin cu Franța din complexul graseiajului, ea a avut o echipă splendidă cu Platini, Giresse, Tre’sor, Tiganași una foarte bună cu Zidane, Dugarry, Henry. Poate și aia din Rusia și de-acum. Noi nu am avut niciuna extra, doar bune, a de din Mexic‘70, cu Dumitrache, Dinu, Radu Nunweiller și aia cu Hagi ‘90. Dinamo aavut un Moldovan, cu păr roșu, mi-l aduc aminte din Groapă, ager și bun pasator, Alexandru cred, mult mai bun decât pomanagiul ăsta pre nume Vorel, ca laboratoarele interbelice renumite.
Ocserv că toți trimișii, dar absolut toți, după ce stau ca proștii până le vine sunetul (la alte televizii naționale încep imediat discursul, scurt și la objet întotdeauna) dau impresia că sunt în stradă, ai nimărui. Nu au bani de cazare, nu sunt acreditați, n-au colegi de microfon? Mai transmisese o oafă primul Oscar dintr-o cabină telefonică de vizavi de Teatrul Cotkodak – nu-i vorbă că nici acum nu avem voie pași pe covoraș, pe ăl roșu de defilare ca la padoc. Și cine să pună, Joiana Marțiuc sau cu Leana Stanciu? Astea nici pentru Horrorviziune nu-s bune.
Se întristează adunarea de televidangii că o cutărică de reporteriță a fost întrebată cum vrea să fie pedepsit cutare infractor. Cu suspendare, ca la noi? Numai tălâmbii nu știu că americanii întreabă famelia dacă ar cere au ba pedeapsa capitală pentru un criminal dovedit.
Și ce caută atâția trimiși inutili, inși fără școală, fără dicție, fără știința jocului, sedentari de sanatoriu? Oare tot dintre ăștia se va alege ăl de ne va răguși nădușit finala? Bine, Slavă Domnului că am scăpat de Ulalaienos! Sau Aleczoiae. Ăștia ca ăștia, dar ce rost au șușele de după meciuri, nepregătite, neanunțate, fără imagini, vorbe proaste și perfect paralele cu sujetul. Bolboroseli de chibiți de Cișmigiu. Cătălin Zeppelin, un imberb imbecil care folosește la comun „din cauza”și„datorită”, că nu știe care se potrivește. Alții, culți în cap, vorbesc despre Arhimede și despre Goliat, de-l învinge mai mereu pe David. Poate ăla de la UBB, a treia noastră universitate, înființată în 1919ca Ferdinand I iar cu numele ăsta prin ‘59.
Iar se dezbracă de caracter Istoria asta, iar se interpretează de tot felul de iresponsabili melitari, fote ordonanțe. Dacă și Ciuciucă e mare erou de teatru de operațiuni aritmetice?! Am văzut și auscultat pe un post local – unele sunt mai bune decât cele naționale – un tinerel, Buruiană. De leac, de frică omul spunea ceva interesant, că după 1866 și până-n ‘45 am fost sub regim colonizator. Clinton, care nu poate fi vreodată bănuit de mult gramaj de inteligență, spunea două lucruri fundamentale: Castro este foarte deștept și profiturile amerlocilor scoase din Rusia lui Elțân erau de 5 400 la sută. Far East, o scriu intelectualii adevărați, nu ăștia de Caracal și de HumanAtaș. Sigur că la început aveam noroi pe ghete și foloseam pastă dementă Maxam și Cristal, dar nici acum nu am depășit faza anunțului de spălare pe dinți de cel puțin două ori pe zi. Într-o documentare pentru nu’ș ce proză am cetit că lorzii ăia din Agatha Christie le cereau majordomilor să le calce ziarul să iasă tușul și să se spele pe dinți de douăzeci de ori, să nu pună mâna la gură ca naționala de fombal a Wehrmachtului sau Anghemahtului actual.
Când eram mici, Pomul de Iarnă cu Moș Gerilă al lui era amenajat în Piața Palatului, de la fosta Cina până la fostul CC. Acum, imbecilul de Mucușor a amplasat o tiribombă suficientă lui însuși, dar fără pom. O mizerie, o rușine, ca toată existența morcelită a ăstuia!
P.S. Buna noastră prietenă și prozatoare excelentă, Adina Kenereș, nu mai este printre noi. Am fost colegi de grădiniță, de școală, încă din generală, vecini am debutat în același an, am avut multe în comun. Dumneazeu s-o ierte și s-o odihnească! La fel ca și pe Daniel Vighi, alt coleg de generație!
