E2, E4 și E = MC2

Bunul meu prieten, Răzvan Boanchiș, a alcătuit din nou cel mai serios articlu despre cei puternici de azi. Văz că este o epidemie de trimiteri la profetul Miheia, nu numai în Endeavour, ci și în alte filme de Hollywood obraznic care mă face să cred că autorii de dialoguri umblă la bibliografia puritană. Instituțiile sunt umplute cu unelte și slujbași care hărțuiesc Istoria neostoit, fără să fie atente la Eternitate și la morală. Iar cei puternici se sfădesc și se sfătuiesc între ei, la categoria lor de greutate. De aceea toate hămăielile potăilor de serviciu care vor să se afirme sunt doar fâlfâiri de batistă pe peronul unei halte. Nu vedeți că pe noi nu ne cheamă nimeni, ne trimit în schimb și la schimb?

Am scris încă de prin anii ’90 că conglomeratul greoi care a fost mereu campion mondial la proză, șah și balet, cu prelungirea pe gheață a ăstuia din urmă numită patinaj, sacrificase dama și un nebun pentru poziție și pentru forțarea remizei. De cealaltă parte, gangsterii vindecători de imperii se așteptau ca Rusia să se ghemuiască la nivelul otomanului, al neamțului, al franțuzului, al spaniolului sau chiar al englezului. Cine nu spune că așa ar fi ideal, că lumea să fie ca lumea, cumsecade, una și aceeași pentru toată lumea, nu după mofturi și alte discriminări și disclaimere? Dar natural și inteligent.

Sigur că e aici un fel de șah etern și paralela cu Fischer/Spasski este mai mult decât necesară. Tot Rejkjavik, tot Răzbel Rece, fără eroi, fără atacuri, cu baioneta la rachetă. Șahul ca sistem politic, ca bagaj ideologic, sportul ca împrejurare, ghilotină sau briceag. Geniu în lumea șahului, Fischer a făcut ca toți necurații în timpul meciului numit al secolului, pierzând primele partide fie prin neprezentare, fie prin iritare, nesuportând lumina, camerele de luat vederi, ideea de remiză, apropierea publicului etc. După 0 la 2 a început să joace și a câștigat tot, terminând cu un avans de patru puncte.

Că vezi Doamne Sibirul îi atrage pe toți, cu congelatoarele burdușite, nu mai știu de unde să se aprovizioneze! Aiureli de televiziuni comerciale și de comentatori corigenți. Băieții gestionează Alaska de aproape două veacuri și nu fac nimic, absolut nimic acolo. Batâr de-ar da-o inuiților, precum Canada, alt stat inventat, care s-a lipsit de zona aia de ghețuri și de mlaștini. Umilită în ’90, Rusia a umilit tot complexul militar industrial prin asanarea Crimeii și transformarea ei în portavion la Răsărit. Acțiunea aia va intra în manuale alături de Sun Tzu sau Clausewitz. Și o altă întrecere sportivă cu brișca s-a mai întâmplat în 2008, în Gruzia lui Stalin, din care s-au decupat frumușel două enclave administrative, după modelul tuturor imperiilor lumii, de la origini până în prezent. E2 ia la E4. Rocadă. Sportul și propaganda, spațiul și propaganda, că nu degeaba Sputnik și Gagarin! Dar când a fost altfel? Recent ce i-am amintit unui prieten că alde Cruyff nu a fost în Argentina fiindcă regimul de-acolo împușca oamenii pe stadion.  Fascistul Franco nu a pierdut o finală de Șampionat Evropean fiindcă nu i-a dat voie echipei de fotbal să joace cu URSS-ul?

Oameni buni, noi nu avem nici comentatori serioși, măcar de revista Lumea sau de Agerpres, noi nu avem decât reporteri furibunzi, comentatori isterici și autodidacți, precum și guvernante de igliță și de macrameu. Iar Giană ăsta al nostru, ca Ștoimberg de altfel, pare garderobier, băiatul care-ți dă fise pentru paltoane. Iar despre  ministere de exterior și despre inși capabili să stea cu coatele la o masă de acaju împreună cu ăi mari nici nu putem visa. Aiurescu, Biaconescu nici de aprozar nu sunt buni, la descărcat marfa din rulotă!

Căpșunarilor le-a căpșunat pe România. La început au plecat de nevoie, de foame, de sete de izbândă. Apoi au venit stâlcind limba, portul și pașaportul și dând indicății prețioase și ridicole. Apoi au sărit la grumazul gubernului și s-au aburcat pe țară, clocind  comisioane și consultanțe pentru alții precum gunoiul Ghionea Neghinea. Acum e la modă stabilitul stabilopozilor în altă pajiște. Vai de noi, ce ne facem fără Don Pedro, specialist în pulovere și în tras apa la și din gospodărie? Nimic, nicio pagubă! Mi-amintesc cum mi-a plăcut omul ăsta certându-mă chiar cu profesorul meu, Croh („Nichi, știe limbi ca un recepționer de litoral, dar nu și nemțește!”). Mi-amintesc cum m-am șifonat cu colegii mei din Biblioteca Acad. atunci când a venit să cate în ziare și nu știa unde-i fișierul. Om de carte, conferențiar de Politehnică!

Harșinel Arșicinel pleacă și el? După modelul Delon, în Helveția, că dă impozite mai mici? Sau Depardieu, Steven Seagal, Borg etc? Și? Li s-a urcat și ăstora la cap, sintagma „marele actor” s-a lipit ca marca de epistolă și sistolă. Nici Calamitru nu merită să fie nume de sală, darmite cupletistul ăsta? Și nu-i de ocară vorba cupletist, vine de la Tănase, de la Stroe și Vasilache, -lache, de la Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu, de la Tomazian, infinit mai buni. Ăsta era de nivelul stand-up comedy, ceva de cafine, de Iunion, niște bancuri de zahana.