Ei bine, iata cadrul de azi: Ziua Nationala. De cand a fost fixata pe 1 dechemvrie, din ’90, pare un soi de parastas. Nu ca nu ar fi bine asezata si ca i s-ar potrivi un imn mai acatarii, cum baiguie toti nechematii. Fireste, data respectiva poate ofensa pe alti vecini, dar orice data istorica ofenseaza o anumita bucatica de Istorie a altcuiva, orice independenta e o desprindere de ceva, asa dupa cum orice imn se refera la un moment precis! Singura data care ar putea concura cu acest inceput de decembrie ar fi 9 mai, declararea neatarnarii. Ca imn, mai inflacarat si mai incitant ca asta nu exista, cu toate versurile lui strict databile. Altceva e enervant, nu sclipeste aerul de sarbatoare, totul este impotmolit, magazinele sunt deschise, lumea nu se imbraca frumos si nu iese la luminatie sau la plimbare, iese sa huiduie, ca tot nu este nicio opreliste. Acum, sa ma si sa ne ierte Bunul Dumnezeu, dar la comportamentul golanesc nu prea ai alta varianta pe masura, ca orice alternativa de-aia e alternativa, sa aiba doua fete. Am observat de mai multa vreme ca iesirea in parc, tihnit, pe alei inserate, statul pe banca, avand o carte in mana, nu se mai poarta. Se poarta artificiile la gamela!
Apoi, vin comentariile televizionate ale unor onor. specialisti. Vorba asta, specialist, -a, plural specialisti, -ste s-a acoperit de atata noroi ridicol mediatico-teleptual, incat cred ca va deveni ceea ce a fost haznaua imparateasca si ce a ajuns! Te trimite, vrei, nu vrei, imediat la cei ’jde mii de specializati in apa de ploaie ai lui nea Caisa-Costantinescu! De-o pilda, bunioara, cate un colonel pe puncte si cate un altul acoperit deshama impreunati la microfon plotoanele si grajdurile armiei nationale, sfartecandu-le cu explicatii. Asa au vazut ei la altii, ca de pomenit nu au avut unde. Vin de varsa un tomberon blindat de termeni acustici evoluati, „teatru de operatiuni”, „acoperiti de glorie” si alte bazaconii! Unde, frate, s-au acoperit racanii astia de glorie, pe acolo pe unde mor ca prostii, impinsi de alarmele fatarnice ale altora, in fel de fel de razbeluri de cucerire? Si cata spaga se inghite la plecarile astea? Pietrisor, unul care a stat la ospel prin Irak si ne-a transmis de pe terasa de operatiuni, nu s-a varat dupa teroristi prin vagauni, hartoape, culoare, galerii si alte crevase! Ca si aia care s-au rapit singuri, sa avem si noi, cum va spuneam, falitii nostri! Mai vin la sfarsit, ca bomboana de pe coliva (unde mai pui ca e plin de popime, se oficiaza slujbe in direct) aprecierile catorva inapoiati din studiou, unul si unul. Care isi mai dau si ei cu presupusul.
Vin, in sfarsit, si telegramele de felicitatiune de prin toate partile. Astea, nu stiu daca s-a gandit cineva sa faca un studiu serios, nu ar trebui sa se coscoveasca in zadar, caci ele reprezenteaza un barometru de stima latit pe epoci! Bunioara, cea mai rasunatoare telegrama din vremea cand am aterizat si noi pe pamantul asta cred ca este aia adresata de Dali lui nea Nicu, cu ocazia reinstaurarii sceptrului prezidential in 1971! Toate gazetele importante – care erau in numar de trei! – publicau o selectie atenta si la fel de atent pusa in pagina din depesele astea. In primul rand, pornind din stanga sus se gaseau recomandatele URSS, Chinei, Jugoslaviei, SUA, Frantei etc. Intotdeauna epistola URSS, semnata mereu de doua sau trei nume, incepea asa: „datorita ofensivei Frontului ucrainian…la, la, la”! Adica, datorita noua, v-ati eliberat si voi. Acum, apar o gramada de ciripitori de istorie de clasa a patra, gen Bouia sau Cioroipanu, care vorbesc despre „lovitura de stat” din avgust, nu mai e nici „scuturarea jugului hitlerist”, nici „Revolutia antiimperialista…”! Ca la fotbal, mereu pentru infrangerile noastre inerente intr-o Istorie zaluda dar veche sunt de vina arbitrii si terenul, foarte rar slaba mobilizare, slaba echipare datorata furtului obstesc si indiferenta fata de colorile nationale. Pentru toate impiedicarile executate de noi de-a lungul si de-a latul veacurilor au fost de vina turcii, tatarii, lesii, grecii, ungurii, nemtii, evreii, rusii si indeosebi comunistii. Ne facem ca ploua cand dam baca, ba chiar ne laudam peste poate, cum e in cazul firitisirii pornite dinspre Casa Bianca, unde gestionarul de colo, pedejeul lui Empire, nu a catadicsit sa semneze nici macar o circulara banala pentru responsabilul de bloc de la noi. Asta e consideratia parteneriala pentru bietul nostru vaporean. Rasul lumii! Si prin vara, tot tanti asta de afaceri de dinafara trimisese un fel de mandatar sau majordom sa vaza daca iarba creste vertical si daca sulful miroase a puciasa! Bine, nici alte mari puteri, chiar daca iti dau vreo decoratie de pamplezir, nu te cheama la sediu, ti-o trimit prin posta, la post-restant!