Cum putem a crede că dumneaei, Coana Justițea, trece de Ruse – Rusciuc, nu viețuitoarea de tembeliziune? Cum putem a crede că ea poate fi confecționată la ordin, pe genunchi și de personaje cu breton și de meserie jurisconsulți de BJATM, nește structuri sublime de imbecilitate galopantă precum Cordeluța, Macacovei și Mazagrean? Îl cunosc pe ‘mnealui și recunosc că mi-a fost simpatic alde Oprescu; sigur că se vede că a vârât antebrațul în gestiune și nu șade frumos, mai ales pentru un om cu școală și de famelie (tată general, „dă Securitate”, după cum îi plăcea să sublinieze, exact ca al lui Gioană), dar zece anișori pare egzajerat. Organele de control juridic sunt puţintel foarte extrem de supralicitate, mi se pare. În patria noastră unde multă silvicultură iaște și multe bestiole de veioză sunt.
Hai să avem cu toţii faliţii noştri! Așa se întâmplă ca o oarecare Urdea, amărâtă de fetică a unei măturătoare şi a unui șofer de IRTA, nevastă dizvorţată a unui chelner, de produce diatribe, doreşte să stabilească prinţipuri legale. Nu are nicio importanţă de unde vii, dar te ştergi pe picioare la intrare şi vorbeşti când eşti întrebat, -ă, conform căderii fiecăruia/fiecăreia dintre noi. Poate nici eu nu am de ce să mă amestec în ciorbă, dar eu cu asta mă ocup, cu vorbele și cu ciorbele. Ardeiate și cu smântână. Fătuţa aiasta nu ştie nici să vorbească, amestecă, subţiază, condensează fonemele. Ar fi fost foarte utilă la o staţie de amplificare a unei gări de triaj! Și dacă nu e în stare să-și crească odrasla, să i-o preia statul. Gigoloul cu care împarte domiciliul are grijă mai mult de-o grămadă, își cumpără otomobile de fițe, de fandaxie și de fobie socială. Ce meserie are persoana, ce venit are ăsta, oare mai există Domnul Fisc? Vrem să copiem imperiul la modă, dar doar la suprafață și doar pentru căței. Fără instituții care să și funcționeze. Sigur, băieții îți oferă vertiginos parnosul de autostradă, dar vor să controleze și coerența materială la purtător, de-aia inventează adeneuri sau deneauri de-alea. Iar ai noștri nu sunt decât executori, dar de provincie și de 6, 40, nu mai mult. Nici măcar de 7, la distanță.
Fiscul e un organism multicelular prea puțin util, dar CNA-ul? Firește, el nu trebuie să cenzureze musai, ci să îndrume, dar o face? Un dobitoc de reporter care imită și ăla purtătorii de bretele – și eu sunt unul dintre ei, precum Tucă, fiindcă el fu primul pe steclă – manipulează, pardon, asistența. Dă un film din discoteci frământate și provoacă halucinații nerușinate. Imbecilul, o spun cu gingășie, este alcătuit dintr-o aglomerare de locuri comune de zici că-i talaş melaminat și când nu debitează vorbe scămoşate şi de dezertor, tace şi “butonează” sau primeşte indicăţii pretenţioase. Secătura asta trebuie alungată cu cârpă încinsă, ca ţânţarii în deltă. Se zice că vrea să-și descarce o teză de doftorat, dar o avea liceul? „Cretinul ăsta s-a încorporat în monument și se perpetuează împreună cu el”. Flaubert, din Corespondență. Dacă nu vor fi zăgăzuite și zădărnicite astfel de elemente ne vor năpădi buruienile fără leac.
Totuși, cele mai atinse de această impoliteţe maladivă numită vehemență de arătare la vulg sunt persoanele cu dizabilităţi intelectuale, Băsăul şi Urdea, doi analfabeţi, doi gorobeţi, doi geanabeţi, doi pacienţi impacientaţi la care se poate constata această obsesie. Foamea de Hamsun și de senzaţional strică omenia, câtă e, că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Îmbrânceli golăneşti, bodicecuri verbale, agramatisme, cusururi depănuşate, nu dau bine, bre, oricum vă faceţi de râsul lumii. Orice apariţie strică la frizură, orice apariţie e kitsch, dar nu de Hollywood, Bollywood sau Nollywood, ci de Strehaia, nuntă cu lăutari şeptari şi în pantă. De ce nu staţi voi în ogradă, printre caii de lemn și printre vacile bălţate de carton presat, scuipând seminţe ca Mărgelatu prin chistolul ăla cu butie?
Și ca toate astea să nu poarte niciun nume li s-a spus Montenegro! La fombal, cu plodul lui Cașchetă. Că tot e folosit intensiv și necitat Nea Mărin Sorescul, ba cu pianul ușor coborât pe scări, ba cu locul de fugit ireparabil de-acasă. Două titluri sub care se brodează două cărți superbe!
