Tivilic sau Civilic a fost tăvălit bestial de complexul agro-industrial Mitică Dragomir. Cum o fi respectivul Mitică și cât de izbit de inteligență și nelubrifiat de bun-simț, totuși cine îi îngăduie existența-i rarefiată acestui golan de uliță, Țâvlic? Cum de nu-l strânge nimeni cu fărașul din colbul străzii și nu-l internează într-un așezământ adecvat? A cui slugă iaște, cui dă gloabă, cine-i dârloaga? Folosește la ceva viețuitoarea asta? Cred că doar la întărâtat prin lașitate filmată și printr-un limbaj extrem de precar, de bagabont. Orice justiție din lumea imposibilă și impasibilă mi se pare că l-ar condamna pentru uzul și abuzul expresiilor lui. Injurii, murdării în fapt, rufe purtate, fapte neprobate.
Intimitatea este o descoperire a modernității. Am impresia că noi nu am pătruns încăîn „meandrele” acesteia, suntem tot feudali, ne împărțim în jupâni și slugi. Înainte aveam gard de uluci la uliță, acum geamuri negre la căruța 4 de înmulțit cu 4. Sigur că, fiind nație eminamente agrară, trecem greu de la șaretă la otomobil. Aici apare ideea de coviltir, de SUV, că asta e. Nu ai SUV cu geamuri negre pe spate, nu exiști. Trântim ce gândim, suntem grobieni, nu avem pic de finețe. Recunosc cu mare lipsă de mândrie. Dar vrem lux, lux umplut, mașini bengoase, decor prăfos, musai cu etaj. Implanturi dentare și de civilizație. Scuipăm pe fanarioți, dar ăia veneau din Fanar, mahala a Constantinopolului, urbe cu trei imperii la rever, nu din cătune și din bordeie. Șăibari și jepcari la fără frecvență, băieți de servitoare fătați cu doctorul de plasă, țărani de la coada vacii, din Caracal, oriunde s-ar afla aista și transportați în burse date de Secooritate, poposiți chipurile ca arendași ai minții.
Nimeni nu mai știe să calce pe caldarâm, să aștepte să se iasăși apoi să se intre, să dea prioritate, să dea „bună ziua”, să dea de la el. Toți sar la omor, direct, pentru o greșealăîn trafic sau pentru un loc de parcare la coadă la rețete compensate. Imbecili din palavrament vorbesc mizerabil, precum brancardierul cela bâlbâit. Mulți sunt agitați psihomotor, în zbor planat cu vădite probleme neurovegetale. Brancardierul cică are și doftorat în adventism! Să moară Bibi? În mori de vânt sau în semințe de pin sau în rolul și practica automatului de cafea nu ai, bă? Madama Clocotilde, țoapă de Guadelupea, fură tot, de la alegeri până la banii europeni de coșniță. Și acoliții dumisale încearcă să ne spună că e legal. Ne doare-n Polul Nord dacă-i legal (deși cine spune asta, imbecilul de jurisconsult de BJATM Zetrean, Zărghean sau Mazagrean?), dar nu-i deloc moral. Băi, Franțo, noi ți-am dat oameni de mai bună calitate decât ne-ai livrat tu, mai ales după‘90. Hai, mai un Davila, Quinet, Michelet, Morand, chiar Dame’ sau Marsillac, ceva sculptori și arhitelnici de Ateneu mai treacă meargă, dar acum ai dat-o cu secrețiile în cassoulet! Țoapa asta nici școală nu are, nici față comercială, nici minte, nici vorbă. A și luat ce-i mai prost de la mahalaua noastră, ea fiind o marginală pânăși în colonii. N-are nicio performanță, e inutilăși ridicolă. Și mizerabil de frumoasă! Te mai întrebi de ce nu mai vorbește pe la noi, pe-aci, nimeni franceza? Honte a toi, Franțo! Îmi pare rău, Franțo, rușine pentru ce-ai adus!
Haleparda e pusă sub semnul întrebării. Ce ne facem cu insignele noastre naționale? Dacă o fi procedat la fel și la turneele alea câștigătoare? Să ne gândim totuși la cazul lui Lance Armstrong, firește „tâlhar american” după cum se scria în anii ‘50, care din recordman absolut a dat îndărăt toate tururile Franciei, șapte dintr-o lovitură. După cum o utilizăm amu în toate rețetele și rețelele televizive pe alde madam Brânză, care a fost mereu șampioană cu echipa, la plural, la singular a venit mereu pe locul doi. Oricum, pentru mine scrimăînseamnă Ionel Drâmbă și Olga Szabo, atârt!
Am început cu statuile și cu denumirile de biscuiți sau de săli de festivități încă din timpul vieții sau de-a doua zi de după trecerea în moarte (Nadia, Hagi, Calamitru). Dintre toți, Nadia e prima care a luat nota 10. Asta da, se pune. Hagi, după mine, nu are nicio performanță notabilă, a luat și el Cupa UEFA cu Galatasaray. Și ca fotbalist, Balaci și Dobrin erau peste el. Taică-meu paria pe Ozon, Nea Fane pe Balaci, eu aș paria și pe Dinu și Dumitrache. Fiecare generație are clasamentul ei de fericire. Echipele noastre nu au istorie, au doar ceva palmares mic, de victorii ocazionale. Doar Șelimbăr, un sătuc de pe lângă urbea Sibiu, are echipă de divizia B numită pompos CSC, Clubul Sportiv Comunal 1599 Șelimbăr (sic!). Hagi a fost un mare jucător și un tip corect, deși mi-aduc aminte ieșirea-i oribilă, de neam prost, la Conte, într-un meci cu Italia, 0 la 2 pentru noi, partidă în care a fost și eliminat după o altă nefăcută. Deși, sincer cred că avusese dreptate, dar atunci nu se inventase punctul cu VAR. Desigur, toți atleții ăștia sunt foarte buni, dar și în sport contează opera, nu câte un flash.
Când nu suntem cei mai dihai din toate timpurile și din toate lumile posibile, cucerim planeta, orașele, gările! Dăm pulsul Istoriei, stingherim meteorologia mileniilor.
