„Decrepitudinea, de altfel, a întregului nostru personal politic este cea mai de seamă pricină a decadenţei, făcută din jaf, lipsă de orientare, din dezorganizare administrativă şi dezagregare socială, a României actuale. O prăbuşire culturală fără precedent, urmată de un dispreţ al talentului şi al inspiraţiei, de o negare a entuziasmului, de o înţepenire într-o pasivitate în care nu mai încape nicio înnoire, nicio infuzie de forţe vii, iată caracteristica momentului”.
Ce să mai adaugi fragmentului de mai sus ce aparţine doctorului Caligari (alias sau a.k.a. Ion Vinea, un gazetar de mare soi!), apărut în numărul din 15 februarie 1932 al săptămânalului Facla?
Chiar, ce să mai adaugi în definirea cumplitei farse ce se deşartă din hârdăul realităţii în mijlocul căreia ne ducem veacul? Veac ce va fi, auzi dumneata ce speculant acest Malraux, ori religios, ori deloc, adică nu se pune, ca la Apollo 13 ăla, Marco Apollo, de tristă amintire, doar au vrutără americanii să puie paişp’ce, că treiş’pce e fatal! Şi era cât pe ce să le cauzeze, să le dăuneze, să dăuleze!
Apar mereu tot felul de isterici și isterice care dau din coada lor de hominid abia scoborât din maimuță şi sabotează ideea de politician responsabil. În zona aiasta înfierbântată de gazele de la bucătărie, gospodine cu gheare emailate emană vorbe fără frâu. O fi vârsta aceea de care ne apropiem cu paşi veştejiţi cam toată degeneraţia noastră? O fi vreo epidemie electorală de cretinism la pungă? Oameni cu funcţii vremelnice desfac vorbe de sezon şi spală adjective cu atitudini stridente şi chiar dăunător obraznice, golăneşti, mitocăneşti. Gloata de polifticieni are impresia că dacă deşartă ură pe ecranul tembelizorului pare activă, pare preocupată, pare eficientă. Școleri cu școală făcută la fără frecvență și prin chiul organizat încep să eructeze terapeutic vorbe proaste, insuficient rumegate în cursurile alea pe care le ascultă din fundul sălii. Unde nu ajunge soarele din ferești și unde ajung schimonosite vorbele dinspre catedră. Copchii de șoferi de ambasadă sau de ciobani deveniți recitatori de serbare câmpenească. Indiferent cum îi cheamă pe-aștia, tot n-au nume, ci indicative: Bălălău, Burdujel, Borâcea, Calametru, Ghiorțun, Fleoarcă.
Numai vorbe mioape şi clămpănitoare, numai suficienţă amestecată cu imbecilitate doctă, cu guler tare, de plastic şi te întrebi de unde apar şi tot apar şi sunt din ce în ce mai numeroase arătările astea? Și dinspre sălile de operații aritmetice și de „anpeticită”, de peste tot. Parcă acum o sfârâială de sfert de secol și mai bine, un lustru, nu era chiar aşa, de-abia ne dezmeticeam dintr-o lume oarecum ordonată, poate prost, dar ordonată şi nu ne dădeam în petec în asemenea hal! Sigur că şcolile sunt din ce în ce deosebit de foarte proaste, profesorii provin de foști dascăli de institute pedagogice sau din grupuri școlare de tuns și frezat mangalul la menghină, ziarele sunt pe zi ce trece mai de necitit, ba aproape că au dispărut, televiziunea este de neoprit în declasarea ei ideatică şi în alunecarea ei saşie pe ţeava de scurgere a moravurilor.
Pe fondul acesta duhnind a rânced şi a acru ce-i lipsea chelului? Meşă de mărgăritar porcesc! Aruncăm aproape trei ceasuri pe un cântec răguşit și filmat, atârnând ca petromaxul soios, lambrisat de muşte imprudente din miezul de birt cu fițe! E tot ce ne lipsea, o aruncătură de publicitate neghioabă executată pe furiş, cu o pionieră recitoare de congrese, Escară, cu un prost solemn, Liicheanu, cu alde Lia, blonda Lie care vorbeşte şi arată ca o pedichiuristă de complex agroalimentar pardosit cu lene şi cu păcură!
Despre alte cestiuni arzătoare la ordinea strâmbată a zilei spre noaptea intelijenţei nu ne mai opintim, căci au spus-o colegii şi prietenii noştri de pe aici mult mai rotund. Cu ce ne mai lăudăm? Cu un film de cineclub interpretat modest spre foarte prost și cu care vrem să ne înscriem la cutare festival, film pornit de la o farsă puștească. Ucă-sepe pustii!
În altă ordine de idei luate de-a gata, țin să vă inoculez Sărbători fericite, sănătate abundentă şi să dea Dumnezeu să se spele și să se clătească tot infernul ăsta de varză acră în care ne e dat să vieţuim!
Fuse şi se duse şi anul trecut, plecă la groapa de gunoi colorat a Istoriei. Şi uite aşa, din vorbă-n vorbă începuse de se duse şi commedia asta de 2019! Cu aceleaşi cozi incomensurabile de săraci parveniţi la article de cadoriseală, de parcă acum s-ar pune toată lumea la îngrăşat şi la firitisit ! Cu aceleaşi urături transnaţionale traduse şi exclamate după ureche de tot soiul de inşi într-o ureche! Noi, spre deosebire de ei, vă spunem semplu, precum şi tradiţionalul La mulţi ani ! În formă continuată, de cozonac, corespunzători, regulamentari, fabuloşi, frumoşi, plini de sănătate dolofană, puţină ebrietate şi bucurii pe săturate!
