„Costurile se restrânge”, zicea acum mai bine de un deceniu de neîmpliniri mărețe o ţoapă neterminată, una, Was qui rit sau Cvass sau Ţincvais la o, pardon de expresie, șușă televizată. Această mazetă neurastenică, eufemistic, această pocitanie intelectuală a debitat o grămadă de inepţii pernicioase învăţate pe de rost. Se vorbea despre vrajba noastră postdechemvristă, despre lozinca de asmuțit dintre popul activ versus pensionari, bugetari, asistați.
Tot dinspre Driapta, care din pricină de făcut sluj către investitorii de mâna a cincea de-afară trebuie să lase mână de lucru ieftină și paragină socială, nu mai zic și culturală. Bugetari nu sunt numai ăi de la vamă, percepţie sau de la poştă, ci şi profesorii, medicii, cercetătorii, chiar şi televizionatele publice, ofiţerii, pompierii, sergenţii de stradă, juriştii şi cheferiştii, la care se adaugă, fireşte, o grămadă neorganizată de feneanţi: neveste, amante și fătuci de prin agenţii, regii, administraţia prezidenţială şi de prin alte ministere ori primării. Concepţia potrivit căreia sectorul privat ar fi motorişca societăţii este la fel de neghioabă şi lipsită cu desăvârşire de acoperire ca aia cu clasa de mijloc. Sectorul privat este sursa celor mai mari tunuri, celor mai mari evaziuni fiscale, celor mai mari întârzieri de plată către stat.
Pe lângă faptul că a pornit complet nenatural, prin privatizarea haotică după concepţia culinară de operetă Melba sau după alte legi şi decrete, a întregului sector public el, adică sectorul privat, nu produce decât pe minimum de leafă pe economie și pe plată din mână. Ba nu, să nu mint, poate mai îmbuteliază ceva sifon în aşa-zisa apă minerală şi mai exportă prin Maroc şi prin Sri Lanka niscai Dacii. Firește că egzajerez, mai sunt și aitiștii de call-center, ăștia care trebuie să vină de trei ori ca să-ți schimbe și/sau să-ți reconfigureze un modem. Căci și farmaciile din incinta spitalelor și firmele de ardicat gunoiul sunt tot private. Căci tot habem mai nou taxă de salubritate! Căci pe un plan subține banul public, adică al meu, curge la privat, -ă. Păi, Năluca pauză Curcan nu face același lucru cu aceiași neuroni, dospind nebuneli și tâmpenie slobodă?
Doi. Copiii ăștia de trupă nu ies din şabloane şi din ticuri de taxatoare de rată județeană. Că n-au bacalaureatul decât luat cu 6 și că sunt ospătari sau absolvenți de cursuri serale de mimat statui vivante prin scuaruri, nu ar fi nicio nenorocire. Cum mai e și Vlăduț ăla de are ca diplomă un bon de mână, văzut/plăcut, ca la Consignația. N-ai ce să ceri acestor biete forme de viață, n-au vină. Nici nu le trebuie școală înaltă, fie vorba între noi, măcar ceva istețime, dar la ăștia e un hambar gol unde se vântură liniștea. Ei nu doresc să ia decizii, le e frică de, doresc doar să-și ascundă neputința și să-i facă pe ceilalți „socialiști”. Dacă ar fi dorit să rezolve chestiunea o tranșau din ’96, dar n-au făcut-o din două motive: erau doldora de securiști și de foști membri de partid – de PCR, de-ăsta vorbesc – și n-ar fi avut motiv să-i împungă mereu cu ocări și să-i culpabilizeze. Semplu. Acum forțează mâna și vor să acorde stipendii urmașilor legionaroizilor. Problema era rezolvată la veterani, soldații și dintr-o parte și din alta se află la orden. Nu și generalii! Franța nu-și permite să dea străzilor numele generalilor din Algeria. Și ce bravuri eroice au înfăptuit ăștia care se împopoțonează cu acest titlu? Crima e tot crimă din orice parte ai privi-o și se condamnă la fel, de oameni, de morală și de legi. Chiar și numai o exprimare ca asta, „România ciuntită”, e un șuier părelnic de sirenă care poate face foarte rău oriunde ar țiui el. O nedreptate, dacă se dovedește a fi, nu se îndreaptă printr-o altă nedreptate. Dar noroc că n-avem nuanțe, că știm să le lălăim și că totul ține la noi trei zile lucrătoare!
Trei. Ați văzut ce figuri apoase spre hidoase au început să prezinte stelele alea de afiș cinematografic decolorat de acum tot un deceniu? Alde Urdea cu breton și alde Mardeea Arin? Cum încep să arate ele a chivuțe, a tinichele cu gușă? Despre progeniturile lui Braian Tăşescu ce să mai zici? Și acolo cine s-a ocupat de „educația-edulcorația” lor? Cine șade la domițil în famelia unui vaporean? Nefasta, care atât a putut, atât a dus-o capul de vânzătoare de lingerie sau de recepționeră de casă de oaspeți, ce-o fi fost și aia. Oare ce mari beneficii aduc fătucile acestea agreste? A dispărut orice decență, furtul si impostura au devenit normalitate, până și masteranzii și doftorii în științe au diplomele calpe sau cumpărate. Ați băgat de seamă ce spune haina și sanchia aia? Nu că n-a furgăsit, ci că atunci nu era condamnabil vârâtul pân-la cot în hârdăul cu miere.
Ţară prost gestionată de o mână de semi-cretini cu vorba împleticită! Faliment al aşa-zisului capitalism local pe datorie, asta-i situaţia, frate tabacule!
