Butaforie la ordin

Data trecută vorbeam despre analiștii de menaj. Înainte ținteam analiștii de menajerie – pe sticlă. Acum avem și analiști cosmici. Că parcă așa era prezentat singurul nostru specialist spațial, ăl de stătu câteva momente lângă un pilot sovietic în programul de asanare propagandistică a atmosferei și de împărțire a ei la doi. Că asta a fost concurența pașnic rânită, care pune primul potul și botul pe stratosferă. Întrecere rânjită chipurile amical: fiștecare lua în ataș pe cineva din partea lui. Așa ne-a venit și nouă rândul, tot în urma bulgarilor. Ei bine, micimanul care s-a dat huța și el prin cerul albastru de metilen emite păreri: „China e adversar al USA și din punct de vedere cosmic”. Cum se vorbea pe timpuri: „atât din punct de vedere, cât și economic”. Cred că și gastronomic, unii folosesc tacâmuri din bambus, alții mâinile. Ca să nu mai vorbesc despre impactul horoscopic, China are zodiac, ăilalți au un criminal în serie cu numele ăsta! 

Iarăşi nu avem nuanţe, nu știm cuvinte sau le folosim anapoda şi mai mereu avem obiceiul să ne ambalăm în lucruri mărunte, fără miză, să ratăm cestiunile istorice. Mai ales că o efectuăm pe dânsa mereu, o scriem mai precis, după cum ne învaţă şi ne răsfaţă tevereaua. Şi imbecilitatea asta cu scrierea de istorie vine tot pe filieră americănoasă, că la ei asta înseamnă, palmares, nimic mai mult. Orice club de oină de-aia de-a lor are istorie, aşadar! Ne împăunăm prosteşte de la vlădică pornind şi ajungând şi dejugând până la ciubote cu marile realizări. Zero peste tot. Băsăul credea că îl bagă în seamă cineva – aţi observatără, neîndoios, cum l-au împins mai încolo cu deferenţă, ca pe-o scamă, Sarko şi Berluscă, la cutare întâlnire de praf în ochi a unor gestionari de guberne şi de ţări. Credea că ajunge nu știu ce, iote că ne-a făcut de basm pentru o Istorie întreagă dovedindu-se turnător ordinar. Rușine internațională!

Aidoma pușcăriașei Nuțica Urdea, care face tot posibilul să nu cunoască zeghea, se agață precum șmenarii, vorba ceea, de orice flintic numai ca să nu fie la răcoare. Condiții, legi încovrigate, maimuțăreli poticnite, madrigale existențiale etc. Nu are bucuria anonimatului, ăsta-i un titlu; nu știe să prețuiască spațiile mici. Orice ar face, ăștia sunt de râsul Planetei. Poposiți de la coada vacii, au încercat și ei îndrăzneala, s-au hrănit cu furtișaguri și au trăit din mici învârteli. Viață pipernicită, de parveniți de raion. Chioșcari. Circari.

Dacă tot ne-au tras de mânecă să ne suim în vagoane de marfă sau de marhă (ardeleneşte din ungureşte) ca sector de servicii şi de desfacere, vor să şi ţinem măcar ritmul, pasul dacă nu putem ţine spatele la hotare. Hai să him serioşi, mai mereu am stat cu spatele în poartă şi am privit la Înalta Poartă, lipiţi de arcul carpatic, de covrigul acela de munţi care conţin aur, bauxită, vanadiu, uraniu, wolfram şi alte ape minerale, precum şi mai toate monumentele noastre Unesco!

Mai e una: greii câte unei încropeli politrucice, câte unei formațiuni forțate de interese partinice. Că noi tot nu avem nici viață social-culturală adevărată, nici premii literare, nici viață politică. Surogate și conferințe urmate de-un șpriț. Nu’ș ce greu de-ăsta a părăsit echipa de-l făcuse ministru, un oarecare Telemac, Telemea, Ceulemans, sau ăsta era la belgieni? Grei în poliftică, auzi dumneata. E vreunul să fi scris vreo carte – nu cu negrișori, măcar vreo colecție de cuvântări, ca Nea Nicu sau ca Dej -, să fi rostit ceva memorabil la Palavrament? Crin ce-a mai dat jos cu vorba lată un gubern de idioți și a fost o lună Kagemusha sau prezident de galantar, mă rog. În rest, doar ciurucuri, în sens giratoriu.

Televuvuziunea română a ajuns chiar o remorcă hodorogită la harabaua  Puterii, a adunat o mulţime de nevoiaşi cu creierul, de publicişti mediocri, de fătuci insipide, exact ca pe vremea de foarte tristă amintire a lui Guleamătă, prostul satului cu IP de trei ani și care a făcut un film idiot după Moromeţii. Ce a produs memorabil sau măcar notabil tevereul în ultimii ‘jde ani ? Cu ce se poate mândri producţia de celuloid băştinaşă exceptând antologica lansare în direct şi direct în freză a gâlgâitorului cu voce de gong Benim Bocciu? De fapt, nici înainte nu prea am avut performanţe, în afară de transmisia, în priză directă şi ea, a unei revoluţii, bobocule! Ce răpide se macină rivoluţiile, caracterele, vedetele… Şi-o mai aminteşte cineva pe Gămăliescu sau Gomulescu, toanta aia care prezenta telejurnalul pe când se numea actualităţi, imediat după ’90? Ce repede se macină celebrităţile de-o seară sau de-un sezon! Dar ce mai ştiţi de Coşarcă, de imposibila Sanda Vişan, de una, Nedelea, de altul, Nicolau şi mulţi, mulți alţii, gâfâiţi, peltici, cepelegi, saltimbanci? Aşa va fi şi cu Timpul ruginit şi măcinat din jurul nostru şi cu ăştia de acum, inclusiv cu Băsău… Ducă-se pe pustii!