Asa era scris, mai ieri dimineata, pe spinarea unui autovehicul ce trecea pe langa mine, pe ulita lui Eminescu, inspre Romana. Ca semn distinctiv si ca atentionare. Si, mai presus de toate cele, ca semn de posedare de simt al umorului.
Taman ceea ce lipseste aproape cu desavarsire de pe micile noastre ecrane, unde numai asta ar trebui scrijelit. Umorul, nu starea umorala, desi etimologic toate dictionarele le trateaza impreunat. La noi, hazul, comedia, ironia, satira se fac doar prin parodiere, specie mai putin cunoscuta in anii puterii populare de dindarat, des folosita pe la altii – frantuji, italieni, nemti. Si aici, cazna e mare si bariera de bascau de camin cultural nu se depaseste. De altminteri, ideea de brigada artistica de agitatie (denumirea clasica!) nu a disparut din nomenclator (grupurile Divertis si Voua asta sunt iar cele mai noi, Trasniti in NATO si Vacanta Mare imita si actualizeaza “formatul”!). Primii au fost cei oblojiti de Chestiunea zilei, comentariu satiric nascut din umorul lui Florin Calinescu, ins realmente muscat de morbul respectiv, epuizat astazi, si la el, din pacate. Tanti Florica aia este o pipa stinsa. Tot un fel de comentariu parodic, poze comentate, se zice ca executa acelasi la Tatavencu, in primii ani, foaie de pripas ramasa acusica pe mana securistilor si a toapelor clipocind in ranchiuna termala. Au mai venit pe urma ardelenii lui Vusea-Tudorica Savu, regretatul meu bun prieten, rasfirati de el pe cand conducea Studioul teritorial Cluj-Napoca (de unde a fost oribil indepartat de imbecilul de Gulea), alde Uscat si compania de rasete manzesti. Baietii executau un soi de haz strepezit, transilvan (ardelenii sunt pentru noi precum belgienii pentru francezi, ceva aspru si extrem de greoi, desi nu-i deloc asa, nici cu unii, nici cu altii!). Fireste, o prejudecata, caci mult mai greoi sunt banatenii. Apropo, de cand Aradul face parte din Banat, nu va fie cu banat, dupa cum vazui mai alaltaieri sau poimaine? Ca aradenii nu vor sa auza asa ceva, sau o fac, precum cearta brailenilor cu galatenii, din pretios complex?
Pe baza de parodiere, doar doua echipe reuseau sa provoace rasul: carcotasii si (nu e balba!) mai recentiorii sau recentiasii, mai recentii, ce mai incolo, mondeni, foarte buni in primele serii, diluati de tot acusica. Primii imitau o emisiune talieneasca, ailalti aveau haz cand exista cupleul Stoica-Bendeac. Ca persoana singura, e de citat doar Mircea Badea, cand nu sare si el calul cu manere. Atat. O hiba impardonabila, insa, a tuturor acestor emisiuni este ca nu stiu unde sa se opreasca. Si ca poanta si ca sarit de cal, in sensul ca devin deseori grosiere. Grosiere, nu groase, caci si umorul gros poate fi cateodata prizat. Vad la francezi multe scenete dure, dar cu o anumita surdina ce exclude topeala. Din nefericire, noua nu ne ies din palarie decat ranjet si perdele de fum. Si mai e ceva: cu vremea, actorasii nostri se iau in serios, devin instante, ceea ce e chiar ridicol, ei sunt comedianti, punct! Ce penibil s-au argasit alde Huidu si Bendeac, Doamne fereste si apara!
O alta privire aruncata pe furis descopera lipsa de profesionalism a actorilor implicati. Actori cu umor nu mai sunt, cei care se caznesc sa-l provoace sunt mici susanisti. Daca Arsicinel a devenit mare actor, acest fante pescuit la copca, nicodata peste nivelul tociu-palade, ce sa mai zicem? Mai penibile telenovele localizate ca La urgenta sau Lombarzilor, 8 (ce titlu, in ciuda toponimiei ancilare!) sau Las Fierbinti, unde evolueaza niscai actori ratati, nu pare a se da si altceva pe post. Se injura, si pe buna dreptate, stilul Vacantei Mari, dar oare alde Suca-Pellea era mai breaz? Sa fim seriosi, era unul dintre cele mai penibile momente ale televizuinii. Amza Pellea a fost un foarte bun actor de teatru, in film avea prezenta, mai ales cand tacea incruntat, ce era al lui, era al lui! Cand deschidea gura, trebuia sa-l dubleze Emanoil Petrut! Desigur, cenzura – si ea chiar foarte buna la ceva – oprea fitilul pe jumatate nears. Acum, e liber la aratat scanduri negeluite. Chiar prea fara de masura.
Umor involuntar au si reclamele – toate. Vor sa fie inteleptualicesti, cu miza, si dau cu bata in balta. Cand ii vezi pe tembelii de le confectioneaza la emisia de apropopouri a unui oarecare moisescu – si aia copiata dupa culture-pub de pe M6 – , obscur baiet de gazetar obscur, zici ca au insfacat nobelul pentru saramuri si pus de muraturi!
