O fată-pădure, cu o claie de păr ca o mătură de chivuță în cap, trage targa pe uscat cu săsălăii și besearicele lor fortificate. Sau horthyficate. Foarte frumos, așa trebă, aduse-n față, o lume colorată, minunată, ospeluri, pensiuni, case de vacanță la Sânpetru, unde erau bufetul Lempeș și celebrul sanatoriu de boli pulmonare!
Caz doară nu or hi fost niscai cavaleri teutorini, poate pe la început, ăştia de-acum sunt urmaşii potcovarilor, căruțașilor, dogarilor, şelarilor chemați la mentenanța trupelor de ocupație. Că pictură pe lemn. Și ce? Frumoasă și îmbielșugată este și a noastră, pe sticlă. Că sireacii de ei, oropsiți la singurătate eroică de monștrii de bolşevici. Păi dacă aproape toți au fost în Wehrmacht? Cehii s-au comportarisit și mai dihai, nici nu i-au primit pe sudeți, nici nu au revenit” la Marienbad sau Karlsbad, chiar cu stufoasă rezonanță, nu Hermannstadt sau Heisselfurt. Apoi Alba Crinolina, cea mai cetate. Cetăți zic eu sunt Histria, Costești, Blidaru, Poienari, a Neamțului, Hotin etc. Asta a fost fortăreață și închisoare, plus că platoul „La Furci” se află taman la intrare. Adică acolo unde au fost traşi pe roată Horea și Cloşca. La wikipedia scrie că platoul este lângă Alba Iulia iar fortăreața a fost menită apărării de turci. Nu, a fost temniță a iobagilor rumâni!
Apoi Cimișoara are cea mai mare zonă pietonală. De unde, din Banat? Poate, deși oraș mai vechi și mai copilit și cioplit este Lugojul. Și Timișoara este una dintre cele TREI capitale culturale desemnate anul aista, alături de Elefsina și Veszprem. Ca toartă, căci la Eleusis s-au fost născut Eschil și misterele cu același prefix.
Setea de sânjerete albastru înnebunește plebea. Nu mai putem de Rege. Crezui că-i vorba despre alde Hagi, miruit cu titlul ăsta, din celebrul ghiers „Regele Burtea mătură curtea”. Carol, nu Charles, și al III-lea, că pe primul îl căsăpise Cromwell; și englezii au ticul ăsta nervos, mai taie la ei, mai ales dacă-s imbecili. Nu numai franțujii de la 793. Setea de fastuos, de galerii splemne ne bântuie mai abitir după desțelenirea din ‘990. Toți au pătimit, nu au reușit să se desluşească din peisajul epocii întunecate. Am auzit un şpicher sportiv de radioficare şi fost redactor de ziar local, care se lăuda de-a dreptul cu eliminarea lui din presă din pricină de dosar negru de tot, ca tăciunii din Lupeni sau Saschiz. M-am ginit la biografia-i tihnită: tată – popă de țară; socru – plotonier de jăndari. Straordinar, mai mult ordinar! Cu toții avem prin familii sortimentul ăsta.
Că de-aia nu s-au realizat, nu i-au lăsat Delasata Secului și partidul. De 34 de ani nu au făcut nimic: și-au însuşit doar un mănunchi de foncții mediocre dar vizibile, au semnat niscai coperți de maculatură, au apărut ca arendași ai minții. Ei, copchiii ploii, ouați de servitoare, securachi și cetățeni din Caracal. Ah, şi şi-au mai cumpărat cu banii noștri prin Icereu și/sau prin nişte haimanale bețive ca boul ăla de luxemburghez nește premii și diplome de participare, și-au mai tradus amorțelile alea fără talent.
Trecem cu aceleași arme şi bagaje la alt palier. Ne pute porcul de Sartre. Bai, mocofanilor şi nătăfleților, noi nu avem scriitor de talia lui Sartre, cu toate butoaiele lui de acces și cu toate Nobelurile lui refuzate! Trecem şi la Camus: „că dacă nu era aşa de Stânga, mai merita cetit”. Autorele unora dintre cele mai izbutite romane din toată istoria genului!
Noi „educăm românii”. Cu teleleul ăsta îngăimat de Turturel, băiet cam de la florărie și de securache de-ăla, de coadă la brânză de şaișpe, nu de carne de vită brevis fără os, nucă sau capac. Cu muncitorul necalificat BarbuT, cu fătucile aspirator/respingătoare și puitoare de întrebări naroade, Ghiaurco, Păcurcă, Martracuc, cu fumegosul Furego și a lui redingotă cu pinteni și cu franjuri, cu alde Cufurin Ștefurescu, precum și cu alte supozitoare culturalicești”, țopârlani de urbe raională sau un fel de coafeze ca veșnic pomenită Balmăṣan. Măcar reportajele furate după arte sunt ca-n vremea televizoarelor Temp sau Rubin, liniștite, de pauză, iar lecțiile teleşcoală sunt vătămătoare – a de la franceză nu știe să pronunţe nimic, zici că-i comentatoare de Prima, de-aia de nu nimerește niciodată Sanjermăn, Diușamp și Rolandgaro, un cal maro maroS.
Un băiet simpatic după gustul meu dă cu secrețiile în fasole tot bâiguind despre Dinamo și Steaua, că de ce? S-a mai „denunțat” ideea asta. Dacă vă mai amintiți, imediat după vria din dechemvrie tot bâiguind despre Dinamo şi Steaua, că de ce? S-a mai „denunțat” ideea asta, dacă vă mai amintiți, imediat după vria din dechemvrie ’89 când a și apărut scris mare la Dinamo la intrare: „Unirea Tricolor”. Dar se pare că nu-ș ce for interior/exterior a spus că pierd tot palmaresul, o iau de la Renato Zero. Cu atât mai mult cu cât sunt singurele cluburi de mare performanță, recunoscută și laureată. Că de-aia avem și Steaua Roșie Belgrad, Partizan Belgrad și Dinamo Zagreb. Și la noi aveam Dinamo la Pitești, Bacău, Brașov, Oradea, Cluj, A.S. Armata și Steaua la Targu Mureș și la Midzil. Cluburi departamentale, de acord, dar Rapid? Cu Griviţa Roșie, cu Teatrul CFR, spitalele CFR? Ăl de Viena era uşor nazi, Lokomotive erau de la Moscova până la Leipzig, trecând prin Zelejznicear Sarajevo. Echipe muncitorești, de ce nu și studențești: Știinta, Politehnica, Universitatea. Estudiantes. Etichete posomorâte, fără legătură cu cartierul.
