Epohă de degradare morală, socială, culturală și politică. Cu asupra de măsură. O îmbrânceală de sfârșit de veac. În toată lumea, noi suntem o hologramă, o gubernie, o margine de imperiu, o anexă, o magazie, o remiză a mai multor imperii. Duhoare a netalentului, fețe de moluscă, minți de meduză. Existențe scrâșnite, dedicate balamucului. Țoape cu breton sau cu meșă, sucursale ale aventurii, suflete de chivuță. „O cântăreață de șantan / a făcut scandal cu-un crai – / hai ciribiribai. / Și-n loc să doarmă la poliție / a dormit la polițai – / hai ciribiribim, ciribai”.
Ne strofocăm că au făcut averi incomensurabile la comisura grădinii personale toți felcerii care au administrat pandemia, pandemonia, pandilimania! Păi, în 1990 cine făcea afaceri cu țigări, mărfuri de bazar, tablăuri și cu alte incunabule? Stambulea Taichii. Acum avem evidența tuturor sistolelor și a diasistolelor scăpării hățurilor de după Revoluție, că asta a fost. Confiscată, deturnată, aranjată, totuși revoluțiune a fostără, frate tabacule, s-a șchimbatără schembeaua și sistemul, am alergat pe culoarul de dinapoi. Ei, am făcut și noi ce începuseră alții. Acum avem distanța necesară pentru a cântări celofanul epocii. Cu ce rămânem? Cu mai nimic. S-a ales praful și din ce-aveam. Și nici că se putea întâmpla altfel cu ce oameni am produs la hectar de-atunci încoace, să fim obiectivi cât putem și mai ales serioși. Ceea ce nu ne prea șade în caracter, deoarece noi avem ticul să uităm de unde pornim. În general, de la coada vacii dar pretindem că ne cheamă Vacariu, cu hiat la final, nu cu diftong cum e normal. Dar ce e normal în țara noastră?
Pornesc exemple, ca la proză. Așa după cum îmi spunea un coleg de generație, prozator iscusit de altfel pe teme sociale mărunte, ca noi toți : „Nicule, ar fi bine să uiți chestiile alea!”. Sigur că a fost bine că acel conservatorism de Stânga, molatic, bâlbâit, prea ca la țară a obținut aproape 90 de procente în anul întâi al Resetării. Oamenii de prisos social economic au trecut la opozanți ori au fost preparați în sosuri străvezii și puși la murat. Apoi, s-a ițit un exces de individualism ieftin, cam de gang, care a explodat în emfază necreatoare dar pseudointelectualistă. Astăzi e de bonton să spui că votezi cu mâna dreaptă, adică nu ești stîngaci. Toți dulgherii și faianțarii de la Cesarom, toți milițienii cu capul cât frapiera cum e ăla care vorbește despre silozul sau statul paralel, toți ușierii de pe la CC sau toți activiștii de la pionieri sunt dreptaci, au pedigriu flexibil, pavoazat cu cisterne de diplome scoase din cutia milei. După ăștia, mulți dactilografi ieșiți teșiți din uzina de computere a lui Secu sau prefesori de socialiZm științifico-fantastic și-au trimis odraslele pe calea vaierului pe la școli postliceale de frecuș ideologic și de viață spiritistă intravenoasă. Toate cazurile astea grave din politica de demisol, subsol de-aici ies. Au auzit și ei de Adam Smith, fundaș dreapta la Arsenal, și ne întrețin cu dizertații inepte de trei minute, căci nu sunt în stare să ciuntească mai mult de trei propoziții dezvoltate. Cazul necăjitului de ocnaș Cazzu, cea mai emblematică figură a acumulării de zoaie naționale. Chiar mai penibil decât al ăluilat, al cerșetorului de piață volantă, Kabulai. Ăștia-s oamenii cu care defilăm și nici măcar nu-și dau seama cât sunt de caraghioși. 1, 1 și 60 m, cu talonete și cu detentă!
Apoi aroganța. Aroganța ca bobârnac. Asta-i frumos spus, dar mai degrabă nesimțirea, neamprostismul afișat al unora ca Zdrulă și al epuizatului mental de la Chefereu. Ăștia trebuie să dispară din memorie și după ce au dispărut din foncție! Nesimțirea cu care nimuricii ăștia își bat joc de noi, care începem să călărim vârsta a treia. Reformele inutile, redesenările de cotoare de dosare și mai ales digitalizarea. Pentru ăștia digitalizare înseamnă reclamele cretine pe podcasturi sau pe youtube la burse fantomatice și la suplimente alimentare. Ce digitalizează dobitocii ăștia, pardon de cuvântul „ăștia”, că nici un articol de wikipedia nu-s în stare să întocmească, numai urmăriri, turnătorii, recte, că recte se zice, securitisme de rețea socială, atâta știu? Năluca Curcan, după cum o arată și numele de-aici, de-o prostie neconvențională, osoasă, pudrată, a reușit sărăcirea întregului popor. Nu mai sunt bani, nu mai sunt tichete de vacanță, sigur, ne raliem standardelor neuroatlantice, dar ăia au sindicate puternice, apă oxigenată, cotizează în mai multe fonduri, au altă maternitate și alte flacoane de existență. Ai noștri chiar sunt talibani, dau totul pe moștenirea de 30 de ani – de ce nu de 50 sau de 100? – dar ei nu sunt în stare să strângă gunoiul, să atașeze de stâlpi câteva tomberoane și să marcheze trecerile de pietoni de aproape un an. Nu marchează nici măcar trecerile câinilor. Nu sunt în stare de nimic, tare mă tem că nici de furat nu sunt în stare, sunt proști autentici și de ghișeu, exagerate slugi la dârloagă. Se împrumută pentru investiții sau pentru comisioane, dar nu lasă nimic în haznaua publică. Așa după cum nu vor lăsa nicio dâră de limax în urma vieții lor.
