Ca tot a fost ziua dumnealui, de Varsator, sa ne descretim cu un dialog mult mai inteligent decat hahaielile si fosnetele gangave ale personajelor proiectate acum pe ecranul de stamba al Realitatii noastre.
„Prezidentul (catre reclamanta) : Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile; Femeia Caliopa, republicana romana: eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea intotdeauna seara ca amic, inca era si dumneaei care imi este amica, si ati chemat-o dumneavoastra martora ca a fost acolo si poate sa jure cum s-a intamplat.”
Continuam faza ghicitului in trecut si a prezumtiei de adevar. Adevarul si Dreptatea sunt obsesiile noastre inca din ‘90. De fapt astea au cam si fost primele gazete aparute cu titluri luate cu japca, asa cum s-a luat totul atunci: uzine, combinate, edituri, case nationalizate, terenuri, paduri, chioscuri de limonada. Adevarul era o foaie mult mai buna decat Dreptatea, la primul scriau Darie Novaceanu, Valeriu Cristea si debutantul C.T. Popescu, dincolo alde Radu Vasile, nascut in gara la Sibiu si dat ca ardelean, un fel de frizer dupa mine ajuns premier. „Dreptate si Adevar”, nu asa s-a numit mai tarziu o incropeala erectorala si electorala de mahala? Ca si UFD, Uniunea Fortelor de Dreapta, condusa de un gestionar de tutungerie. Toate astea fiindca romanasul vrea sa uite repede si de unde a plecat si cum a ajuns, ce-a ajuns, daca a ajuns. Crede ca e de cand lumea si ca va ghidona opiniile tuturor din postul si din postura in care se afla. Prostie de neam nedospit, vorba lui Nenea aluia mai sus. Cum pleaca din scaun, imediat, nu de-a doua zi, pe loc, toata lumea i se aseaza impotriva si nu-l mai saluta. De unde a plecat e simplu, de la coada vacii, ca peste 80% dintre noi. Cum a ajuns ? Prin conjunctura si prin dari din coate si prin dare la semn. Lucrul asta se vede cel mai bine la prima generatie. Ce sa iasa dintr-un trocar ? O alta gloaba, nimic mai mult, oricat ai pompa in ea, burse, scoli, masterate, doctorate. Si asta nu numai la noi, ci si la alte case, mult mai mari. Vezi progeniturile lui Travolta, Schwartzenegger etc. Pana si copchilul lui Kennedy, ala de a emotionat o lume intreaga salutandu-l pe tat-su. La ce sa ne asteptam din partea ciobanilor si ciocoilor nostri borati? Chestia asta este infaptuita mai ales de frustratii nebagati in seama in timpul vietii, se simt si ei acum importanti, mai ales ca al plecat nu le mai poate raspunde cu un bocanc in gura. Neamuri proaste, care se lauda ca au scuipat o fotografie. Rezistenti prin incultura, ce mai atata! Si revolutionari de meserie, ca alta meserie nu au.
Ne miram ca unul, Loazar, nu stie nimic si ca vorbeste franceza cu accent de bomfaier. L-o fi invatat alde Cioclos, la vreun liceu de-ala agricol de la ei. Ei bine, facultatea denumita de Drept nu era deloc privita cu ochi buni in epoha noastra, aidoma scolilor de scoteau ingineri si subingineri pe banda rulanta, precum si alte tecemeuri sau scoli de paioase. Examenul propriu-zis era precedat de un concurs de acte, prin care ti se dramaluiau originea sanatoasa, de la butuc, sau apartenenta la Securime. Plus ca existau locuri “special amenajate” direct din admitere pentru tovarasii militieni sau odraslele de, care-si desavarseau astfel nemasurata lor iscusinta. Nu vedeti ce nume colturoase au, nesmirgheluite? Cum se imbraca, cum arata, cum tin cazmalele alea de maini, cum calca? Cu siguranta ca erau si ca sunt si multe exceptii de stau in banca lor.
Asadar, cam intelegeti ce fel de oameni misuna prin asta meserie care, de bine, de rau, se mai invata corect pe vremuri, nu ca acum, mai ales la particolere. Am mai spus-o, posed un bun prieten, profesor de filosofie, cunoscator de greaca si de nemteasca, nu saseasca, traitor intr-o mare urbe transilvana care, excedat de pretentiile arogante si exagerate ale multor advocatei, s-a apucat sa faca Dreptul. Acum, cica e un fel de scoala pe care o poti termina in trei saptamani, mai ales la fara frecventa sau mare distanta cum ii spune. Daca topicile aste de Urdea din Buzau si Burghiu din Tecucitalpa au terminat asa ceva, va dati seama unde suntem? „Care mi-a spart clondiru’ si onoarea reperata”! Judecatorii, dupa parerea me, sunt ai din cartile lui Samuel, ai de au barba pana la poalele muntilor si care o fac gratis, nu pe salarii si pe pensii cumulate, imense si nejustificate. Si mai vine cate cinevasilea de-mi spune ca au performante. Pai, alea-s intamplatoare sau asa a fost ordenul. Ca madama aia Iacob, de-l scapase pe bietul Nicusor, infinit mai serios politician de Sighii. Cel mai bun dintre ei si care stia sa vorbeasca a fost unul, Ursu, de vi-l mai aduceti aminte. In afara prietenilor mei, care au iesit la pensie sau nu mai sunt, ala mi s-a parut singurul inteligent din domeniu.