Noi nu stim nici sa ne bucuram ca lumea, nici sa ne intristam cu demnitate. In vremea din urma am avut parte de ingrozitor de rapciugoase manifestari folclorice, cu Lori de la Onetesti, de spectacole desucheate, de numaratori tulburi si de neste abordari festiviste — desi nu a castigat nimeni, doar partita Out Base aka Nihil — de-ti strepezeau dintii fara sa recurgi la agrume.
A pornit olimpiada, considerata de un hatru un fel de nazism in chiloti de sport. Nici chiar asa, dar un soi de imperialism si stahanovism autist in sort cat mai lucios cred ca este! Olimpismul de la greci, chiar daca nu era egal pentru toata lumea, mai ales pentru sclavi si femei, era plin de fair-play. Unde ati zarit vreo pastaie de asa ceva la daschiderea londoneza? Cineva cauta in desfasuratorul electronic o furie de Stanga, aiurea, nimic despre colonii, despre buri, despre Indii, despre varza lasata la sfarsitul celui de-al doilea Macel Mondial ! Numai produse mediatice britanice, James Bond, Harry Potter, Mary Poppins, NHS, mini-cooper, pop-rock-ul local, Mr. Bean, Beckham, Vasilica ala aitist, pe care nu l-am retinut de a inventat, zice-se, web-ul plus, fireste, „God save the Queen”, cu Dumneaei insasi in clip si in viu! Totul plusat cu ce au adus britii la masa umanitatii, jobenul si aburul! Dar Shakespeare unde era? In ruperile de ritm si in caraghioslacurile lui Sir Fasole! Dintre toate dansurile astea tematice mie mi-au placut doar ale de la Albertville din iarna lui 1992 si de la Atena, din vara lui 2004 ! Kitsch cu sclipici, aplauze de multumire, coloare, muzici, panglici, numeros public! La care s-a adaugat si apoi s-a augmentat betonul precis al comentatorilor (o singura exceptie: Sorin al lui nea Hobana, care stie cu fraza in limba materna!).
Si apoi, asta e, fratioare, avem damblaua de a ne considera trasi pe sfoara, umiliti si obiditi, furati de arbitri, dezamagiti. Cultura de acum este o cultura de masa, de top, de blog, de clasament provizoriu, mediocra si intens perisabila. Daca nu lustruim locul intai ne luam ranita de nepasare si parasim arena. Stimati bajbaitori in oceanul gandirii, tot astfel si cu politichia. Ca sa te declari dezamagit trebuie sa te nasti atat de naiv incat sa fii amagit. Uite, eu, unul, nu sunt deloc dezamagit de vaporeanul Base, ca alti amici, caci niciodata, absolut niciodata, la nicio electiune pana acum nu am pus stampila pe el. Trebuie sa nu te pricepi defel la oameni ca sa treci cu unul ca dumnealui strada! Mai are si o voce ruginita de parca e clapsonul masinii de gunoi de la Supercom! Oameni buni si bunici, nu ma tem sa gandesc cu propriii mei neuroni, nu-mi place politica romaneasca fiindca este un nou model de mers pe sarma sau de insomnie ghimpata, fiindca se face pe sub masa si pe tras de cortine, de presuri si de sfori. Cine, destept fiind, s-a inmuiat in ea mai mult decat trebuie a iesit devorat. La Iorga si la Miron Costin ma refer. Eminescu este altceva, iar proza lui politica, deseori regretabila, dar tributara epocii, este poate cel mai bun manual de intelegere a micii noastre lumi inconjuratoare. Galeata clinica de acum este alcatuita in mare parte din gramezi de personaje intamplatoare, de conjunctura si episodice. Dar se inscriu in poza, bulucindu-se, umfland orezul imaginii, cum face un oarecare nimeni, Neamtu, putin la minte dar atroce glisat in ciorba politicarda a soaptelor cu megafon! Si ailalti, de pe liziera lasata la vatra, grohaie ca furunculul de plictiseala si de impostura Blesu, in asteptarea tainului promis. Ce mare metafora a cascat asta, berbecul si gasca, o nuca oplosita pe peretele de rigoare, mai buna era gasca si gratarul, ca tot vrea sa guste din pajistile neamului!
Si mai bag de seama ceva, toti astia se cred oameni politici ! Nu e deloc adevarat, copilasi galben de grasi, sunteti doar politruci, nici macar politicieni, niste carcase de venin puse pe numarat produse, vile, burse, avtomobile, iachturi, focuri de tabara, dimineti imponderabile. Domniile voastre nu stiti decat sa va desfatati multicolor in rafturile televideniei, alaturi de alti insotitori, fie pe-o rana, fie pe alta. Unii cu acelasi bagaj de nenoroc, precum specimenul cu cap de lopata, Talpalaba, un mardeias de taraba. De partea cealalta, doar Partidul Antena Trei ce ne mai controleaza destinul, reusind sa dea un fel de pat nascut prin cezariana in locul mat-ului anuntat si nelimpezit. Totusi, ceva bun s-a infaptuit si anume dezinstalarea lui Patachievici, acest sufleu de netalent, aceasta boare de nimic, aceasta scama de pe covorul culturii romane. A proposito, alde Deutsche Welle incepe sa tiuie invers, ca sa plece definitiv din erzatul de nechezol alde Base bastinas. Oare sa nu-si fi primit malaiul in gusa ciripitorii acoperiti cu plapuma icereului de pe acolo?
