Scor aspru de maidan, machiat de Corcodușa adiacentă, de fapt de tăpșan nu maidan, căci aiastă ipoteză de om, băietul de la coada vacii învelit în tohoarcă, a păscut doar caprele, din curiozitate. Cum a ajuns acest expert în temperatura de fierbere a timpului liber să se instaleze la comandamentul pentru situații neprăvăzute și fără aripi? Contrar tuturor evidențelor, această variantă de zombi reactor nu se lasă extirpat din realitatea torențială de-acum. Nu se găsește nici un arendaș de-al minții să-i închine vreo odă de slujire, că ar cam fi timpul?
Oameni buni, elita asta este o gaşcă de golănaşi de cartier de proastă condiţie – atât morală, cât şi intelectuală – nişte frustraţi ai regimului de dindărăt, uzurpatori de onoruri de tablă, ce vor neapărat să-şi cumpere o glorie mică, de unică folosință. Snobeliţi de Făurei şi de Carei, interesaţi de trai bun şi de oarecare vâlvă prin cultura noastră mijlocie-mică, imitaţii de personaje de cortegiu, docheri de idei nerumegate escaladând bunul simţ. Din lipsă și din fugă hămesită pentru achiziționarea identității se zbuciumă după Nobel. Chiar crede cineva că Mirciosu meu din copchilărie intră la așa ceva? Sincer, mi-aș dori din răsputeri, e singurul prietenar de copilărie cu care nu m-am certat niceodată, dar nu văd cum. Și cu cine? Cu Liicheanu și Bleșu, doi publiciști de nivelul Rageș Bolovan – ăsta era deosebit de contondent pe vremea reporteriatului lui, îi făcea pe toți boi, îi ura lui alde Peneleaua drum lin la groapa cu furnici și de gunoi a Istoriei etc. Cu premii aranjate pas cu pas, parol țațo? Aici trebă politichie de mai mare rafinament și de oameni iscusiți, nu de nivelul ziarului Clopotul sau Făclia. Zic și eu.
Că veni voroava, mi-amintesc cum pe la 3 noaptea în ziua alegerilor din SUA îi înghețase lui Rageș Pensatul piuitul, căz doară ei o susțineau pe Hilara și ieșea Trump. Învârtea politichia înaltă, ca Bișon sau Bușon ăla, ca porcul dovleacul sau cantalupul, neuroparlamentari de listă, bre, aleși de nimeni, nici măcar ca pe vremuri precum pătlăgelele pentru export, băgători de seamă. Ăla mare din deal își cumpără și el niște insigne să le atârne la reverul cu mătreață ca să-și dea importanță. Că acolo oricum nu-l vede nimeni. Ca pe Prostănacul ăla cu Mihaela, pe care eu ca un prost și mai mare l-am mai și votat și chiar dacă a ieșit n-a ieșit, de-i ordonanță la dârloagă. Că adecă ei au câștigat alegeri cu 66 la sută, da, dar din 30 la sută prezenți.
Fuga și după calificări. La trosbal nu plecăm niciunde, să nu ne facem iluzii deșarte. Rădoi, care nu cred că are liceul, e nul și neavenit. Ei se chinuesc cu echipele mari ca să dea bine la iarmaroc, să fie drămăluiți la târg, ca Nică ăl cu pupăza din Lacul Tei.
Vaxinațiile. Mizerabil gestionate, parcă sunt farmaciile unde găsești doar farmaciste înțepate, în sens figurativ, deranjate că le întrebi ceva, inumane, parcă sunt vânzătoarele de la mezeluri de altădat. „N-avem, acum am dat-o pe ultima”. Arahat ăla la fel, după ce că vorbește prost e și arogant, chiar obraznic spre nesimțit, hoitar și hingher și hăituitor. Nu așa îți convingi semenii, tratându-i ca pe obiecte. Sau obiele, după cum a făcut un nefericit cu nume de opincă, Oarcă din Cluj-Napoca, de a filmat un infectat nevaccinat. Reclamele și toate prostiile de la tv sunt umplute cu inducerea fricii în oase și în toate cele, dar mai ales teama de spital. Isterie care te îndepărtează de vaccin.
Apoi vorbe grele, pline de dușmănie. Un anonim de prin Moldova l-a făcut legionar pe un altul. Pe extremă aleargă această formațiune numită Penelea, căci nu trebuie niciodată uitat proiectul de lege fătat de mintea lui F. Roman, care prevedea pensii pentru urmașii legionarilor, fiindcă vezi Doamne anticomuniști, nu criminali. Violența face parte din arsenalul extremei drepte, s-a văzut cât se poate de recent în multe capitale ooropene. Așadar, F. Roman este personajul cu pricina, și tare mă tem să nu fi fost și ăsta vreun ospătar la origine.
Ei bine, a avea altă opiniune, manifestată chiar mai ritos, înseamnă pentru nimuricii ăştia de politruci a fi trivial. Nu pentru toți, desigur, dar pentru foarte mulți dintre ei. Nu știu decât să vorbească unii peste alții în pridvorul serii, tot trecând de la o canalizare teve la alta. A spune despre câte unul că nu are strop de talent şi că mai este şi poleit cu multe grame de imbecilitate grunjoasă, nu e injurie, ci diagnostic. Și e un semn necesar de igienizare. Ei au voie să spună oricând, orice despre oricine, pe noi să ne facă analfabeți dar tu nu ai voie să spui despre ei ceea ce crezi ! Că ei sunt neşte fenomene obosite, fum de talaş inutil, capcane zemoase care târnosesc Timpul şi şed turceşte și purulent pe nervii noştri.