Nu exista nicio selectie a meritului, a muncii, a valorii, se trimit la posturi si ocupa locul si se pun in functii, se salta si se ardica numai oameni de casa.
Inca de pe la inceputul anilor ’90 un prieten psihiatru ma avertizase cum ca se inmultisera cazurile de paranoia. Paranoia e frumos sa aiba pohetii, artistii in general, artistii, nu actorii, ca astia rareori sunt artisti. Sigur, nu sunt toti de teapa Stelei Popescu si a lui Arsinel sau a Rodicai Bitanescu, adica sunt si dintr-aia care au mai nimerit vreun rol. A proposito, am vazut-o pe asta, „simpatica” asta de Bitanescu la Neptun, la Casa Scriitorilor. In ce calitate? Se ocupa cu asa ceva, cu scrijelitul pe hartie? O tatica de album duminical, mai dihai ca Stela, Madam Bors, vesnica dactilografa facatoare de greseli. Dupa anul de pomina al schimbarii, actorii s-au suit pe tanc iar cine nu a mai apucat a dat in politica. Asa s-au intromisionat la IATC, unde inainte vreme se intra pe pile si pe pardon de expresie, curvasareala, tot felul de neica nimeni care si-au dat si doctorate de-astea, de casa, imbrobodite cu husti si cu tarate de imprumut sau gata copiate. Fireste, mai multe teatre ar fi folositoare, dar nu pentru stand-by, ci pentru stand-up. Un amic, bun actor, chiar mai bun decat Calamitru, machedonul asta care nu va fi niciodata altceva decat legionar sau secretar de partid, ceea ce de fapt si de drept inseamna acelasi lucru, ne povestea cu mult umor cum si-a dat doctoratul. Si-a descris rolul, care intamplator era Hamlet. Foarte frumos. Si Louis–Ferdinand Céline a tras o teza de doftorat originala, vorbind despre La Vie et l’Œuvre de Philippe Ignace Semmelweis, deci se poate. Dar la noii sefi de fabrica de diplome de spectacole de iarmaroc nu le-a mai fost necesar doctoratul, si l-au dat pe loc. Lui Rebengiuc, care nici bacalaureatul se zice ca nu si-l luase cand se inscrisese la teatru direct din productie, ca Dinica, G. Constantin sau Cozorici, mult mai buni decat el, nu i-a mai cerut nimeni titluri si masterate. Sireacul, el nu e in stare nici macar o propozitie simpla sa articuleze, vorbeste si gandeste ca un felinar spart. Fireste, trebuie sa recunoastem, Ciulei a scos din el un fel de baiet speriat de la tara care nu intelege nimic din ce i se intampla iar Dan Pita l-a pus sa joace ce stie, rolul mitocanului absolut, adica pe Tanase Scatiu. Dupa el au venit niste actorasi mediocri iar acum e chiar si mai si. Mai dihai, pe cai, iarasi pe cai.
Dar nu despre actori vrem a vorbi. Ci despre paranoia, ca nod in gat si ca mod de comportament edificator. Numai varteje in capul unor complexati fara masura. Tot cineva inteligent prin anii ’90 spunea ca sistemul de antart a reusit sa ne faca pe toti mici ceausesti, acasa, la locul de munca, pe strada, in tramvai. Un prieten foarte drag imi spunea ca in casa lui el era Genialul Strateg iar nevasta aproprie si personela Savantul de renume mondial care facea piata si aducea bere. Un ins absolut insipid si chiar imbecil, o spunem cu duiosie, ca Aufgustin Zegras, venit de jos de tot, muncitor, ambitios rotund dar foarte prost, se crede buricul pamantului, ca planeta? Sau cricul Pamantului. E posibil? Uite ca e posibil, fiindca nu exista o cumpana corecta, o religie a bunului simt. Un ins ca asta nu putea fi decat ceea ce a fost, un extrem de modest jurisconsult de ceapeu. Multa lume injura Vechiul Regim, dar dupa o cernere oarecare si dupa multa strofocare pestrita se asezasera cat de cat apele si ploile. Cine merita sa fie, era.
Las’ ca vine noul gubern, asta de toape tehnocratice, de repetenti, de impiegati de masa si de contopisti, coordonat de baiatul unui militian, un biet absolvent de liceu agrar si care asalteaza istoria de-o clipita si deschide, vezi bine, obloanele bunastarii incropite de organele noului CAER, cu capitala la Bruxelles, orasul verzei cu acelasi nume, asa cum stim. Pe mai mult de doua viteze. Se face ca apare. A poposit gubernul si mania noastra de a ne da balene nu ne-a lasat in pace. Face si desface proiecte stinse si izbeste cu ciocanul de traforaj in ghetari. Tot ce atinge se transforma in hardau de zeama acra. Ce sa le ceri daca nu ai de unde, sunt sub bombeul lui Boc, ala cazut in cap, la propriu, si potcovit de propriul ou de un tata la fel de zgubilitic. Dadaism, ca tot implineste suta de ani!