De Ziua Drapelului, televiziile au organizat sezatori cu patrioti de bani publici, patrioti desueti si patrioti de mujdei.
Drapelul se poarta pe chipuri si in talonul de pensie, nu la televizor. Din suetele alea am inteles ca avem un trecut maret, un viitor blazonat de toate superlativele si un prezent care seamana cu zevzecul martial din fruntea Guvernului. Gabita Oprea a fost eroul national al weekend-ului, pentru ca i-a pus la punct pe unguri, care au revendicat nu stiu ce din Ardeal. Sau tot Ardealul, la tupeul lor. Economic l-au luat deja, dar nu mai conteaza. Pana la urma, in razboiul dintre papricas si izmene, a invins generalul de izmene. UDMR vrea Ardealul, dar ii e greu sa il obtina. Oprea a vrut Ilfovul si l-a obtinut, e rege imobiliar din Colentina pana in Baragan.
Ziua Drapelului a mai insemnat ceva. O incalzire pentru 4 iulie, Ziua Americii. Toata tara va functiona ca un cinematograf. Ambasadorul SUA va fi providential ca Bruce Willis, iar Romania va fi cornetul cu popcorn.
Daca tot nu ne intreaba nimeni ce parere avem, o sa mi-o spun eu pe a mea. Nu dispretuiesc America si Rusia, dar nici nu ma intereseaza. Iar pe greci ii injuram, pana in urma cu 4-5 ani, cand se opuneau Germaniei. Azi, insa, ma gandesc ca toti romanii care si-au facut macar un concediu in Grecia ar trebui sa fie mai ingaduitori cu acesti greieri cusurgii care isi apara modul de viata si privilegiile, refuzand sa se transforme in ipocriti principiali, in mutanti ai corectitudinii politice, care platesc la plaja cu cardul.
Sa nu credeti ca mi-as dori sa traiesc in Grecia. Mie imi plac dealurile de miere din Toscana si brocartul Mediteranei din sudul Frantei. Asa ca incerc sa ma raportez la noua ordine mondiala ca toscanii din Montecatini, Camaiore si Lucca sau ca francezii din Roquebrune, Eze si Saint Laurent du Var.