1. Pe vremea lui Ceaușescu, Securitatea cerea aprobarea PCR pentru a ancheta un membru de partid. Și erau în partidul comunist 75% dintre adulții între 25 și 60 de ani. Azi, Securitatea anchetează partidele. Sau inventează partide pentru puerilii cu suflete de buldozer.
2. E pentru prima dată când mă bucur că s-a terminat Ziua Copilului. A fost, de fapt, ziua adulților jenibili. Unii s-au îmbrâncit la pașapoarte, ca să le scoată celor mici acte de călătorie fără programare, alții s-au maimuțărit la televizii, iar toate panaramezele care au caziere sexuale mai groase decât abecedarul au mâzgălit pe centurile de socializare despre „copilul din mine”. Dacă tot ați vrut să stricați ziua copilului, trebuia să chemați un profesionist. Pe mine. V-aș fi adus aminte că, la începutul pandemiei, doar 6% dintre profesori au spus că sunt de acord cu școala on-line. Dacă ești useristo-plusisto-reperist, ti se pare un procent mic. În realitate, procentul e uriaș. Profesorii de pe vremea mamei s-ar fi uitat la școala online cum se uitau când intra în cancelarie, țînând cu mândrie catalogul, profesorul de sport sau maistrul de atelier. Oamenii au făcut facultatea de istorie, de geografie, de chimie, nu facultatea „de online”.
3. Același lucru se întâmplă în sistemul bancar. Puținele bănci care mai lucrează cu bani adevărați (cash) au tupeul să le ceară oamenilor să se programeze telefonic sau online. Eu nu mă programez niciodată. Nu mă las discriminat. Ajung la instituția de cămătărie legală și fac scandal până sunt invitat la un ghișeu. O să povestesc, dar cu altă ocazie, ce izbucnire am avut, prin 2005, în aeroportul Schiphol, din Olanda, când a venit o funcționară de pe alt continent și mi-a cerut să-mi fac singur actele de îmbarcare. Dacă văd butoane, mă enervez. I-am zis că am bilet de avion și pașaport, așa că nu scriu nimic, sunt analfabet. Am promis că nu intru în detalii, dar până la urmă a ieșit ca mine. Azi nu mi-ar mai merge. Pfoaaaa, eram indisciplinat ca nemții care nu fac tot ce le cere domnul Zelenski.
4. Marinarul Traian. Băsescu și Marea. Marea lui iubire, Elena. Udrea e paratrăsnetul unui regim în care s-a vorbit despre independența Justiției. Elena Udrea – combinatoare, starletă, victimă. Și muză pentru intelectualii sinecuriști care au uitat-o.
