Doua diaspore.
Diaspora siciliana din America. Santa Teresa di Riva, o localitate de pe coasta estica, intre Taormina si Messina. Deasupra plajei, zeci de carciumi. Intr-un ristorante, langa masa noastra, doua cucoane la 60 de ani. O sicilianca stabilita la New York isi invitase prietena, yankee de la mama ei. Americanca – imbracata scump, sicilianca – modestino, dar se vedea din atitudine ca-i milionareasa. Striga „Giuseppe!” si veneau trei chelneri in acelasi timp. Rar am vazut o femeie sa-si protejeze asa un oaspete. Comanda scoicile si isi imbia invitata sa guste din zeama marina, ii taia pepenele, ii intindea farfurioara cu prajitura preferata – casata siciliana. Si povestea – solfegia fara incetare. Despre tineretea si familia ei, despre frumusetea locului in care s-a nascut. Nostalgie si dragoste de tara in slalom muzical si culinar – asta-i Sicilia. In nota culturii americane, musafira zicea doar „right” si „is fair”. Cand mi-am aprins tigara, sicilianca s-a strambat putin, dar si-a redresat iute traseul fizionomic. Daca mi-ar fi reprosat ceva, as fi stins-o, ca nu stiam cine e sotul vecinei de masa. Nici n-am aflat, dar am auzit-o mandrindu-se ca are sase frati. Deasupra Santei Teresa di Riva sunt doua creste muntoase, unde nu urca telefericul, dar te duce soseaua. La noi, funicularul ajunge mai sus ca soseaua. In Sicilia e invers, iar insula are de zece ori mai multe funiculare ca Romania. In fine, pe cele doua creste despre care aminteam se afla satele Savoca si Forza D’Agro, in care s-au filmat scenele siciliene din „Nasul”. Daca fratii ei erau cu oile sau caprele acolo, ca Michael Corleone cand a cerut-o de nevasta pe Apollonia Vitelli in Bar Vitelli din Savoca, unde m-am pozat eu? Sa fim seriosi si sa lasam filmele, n-am simtit vreo amenintare, mafiotii n-aveau treaba cu turistii nici cand erau la apogeu, dar n-am putut/vrut sa evit asocierea asta tampita.
Diaspora noastra din Sicilia. Nu e vina diasporezilor, din toata lumea, ca n-au carti in romana, la dispozitie. Ce dracu’, nu citesc nici corporatistii! Diasporezii muncesc mult, dorul de tara le rupe sufletele si sunt admirabili. Totusi, cam multe talente pentru unii care au ca biblioteca YouTube. In Sicilia, au dus si un cuvant, bravo lor! Cuvantul este „oleaca”. Il auzi mai ales in avionul low – cost. Unde aplauda la aterizare, ca in secolul trecut. Contributia lor la dezvoltarea Siciliei am observat-o si in aeroport. Au updatat papornita. Isi carau lucrusoarele in sacose de rafie cu fermoar. Oameni amarati, care muncesc sub torpoarea aia care e cu atat mai ucigasa cu cat te indepartezi de Mare. Dar sa nu ne dea lectii, da? Diasporezii (aici nu ma refer la cei din Sicilia, ei n-au timp de prostii) care vin la miting pot sa strige cat vor impotriva PSD si impotriva lui Dragnea. Dar sa nu urle pe tema coruptiei, ca nu stapanesc ei subiectul. In Romania, cea mai corupta e anticoruptia. Problema nu e „Fara penali in functii publice!”, ci „Fara tortionari in institutiile de forta!”
Sa nu ne enervam, ca-i pacat de vara! Am intalnit, la Taormina, si o fata din Bacau, care a prins un post de chelnerita. M-a intrebat daca mai vreau „oleaca di prosecco”.
P.S. Magistratul anticorupt si comunist Falcone si generalul Dalla Chiesa au placi memoriale pe cazarma carabinierilor din Palermo, cand urci spre Palatul Normand, de la Catedrala in sus. La comemorarea anuala vin doar carabinierii, la ordin, si studentii in actiune tematica. Niciun palermitan civil nu-i interesat de asa ceva.